Casa din Serbia unde sunt adunate 3.000 de exponate tradiţionale româneşti. Un poet pe nume Mihailo Vasilievici este autorul proiectului unic peste hotare

Casa etnografică familială a poetului Mihailo Vasilievici în care se păstrează mii de exponate din satul Kladuşnica, o mică localitate din vecinătatea hidrocentralei Porţile de Fier I, trezeşte un interes mare a locuitorilor şi a specialiştilor din acest colţ al Serbiei.

Meritele îi revin lui Mihailo Vasilievici, unul din liderii românilor timoceni, membru al Uniunii Scriitorilor din Serbia autor a cinci cărţi publicate în limba română şi alte cinci în limba sârbă şi lucrează în cadrul Centrului cultural al comunei Kladovo ca organizator de programe. Expoziţia etnografică din casa sa este dovadă de iubire şi respect faţă de tot ceea ce înseamnă obiceiuri populare şi obiecte vechi.

Sunt peste 40 de ani de când strânge aceste obiecte, unele vechi de peste 100 de ani, pe care le-a aşezat cu grijă în câteva camere şi o anexă gospodărească din curtea casei sale din Kladuşnica. Multe din aceste obiecte au aparţinut bunicilor lui, pe care le păstrează cu sfinţenie la loc de cinste în casa sa etnografică.

Are crezul că în felul acesta păstrează vie memoria bunicilor care l-au crescut. În timp, la colecţia personală s-au adăugat zeci de alte obiecte primite în dar de la vecinii săi, care ştiu că în felul acesta lucrurile vechi din familiile lor sunt păstrate aşa cum trebuie şi admirate de turiştii care trec pragul muzeului.

„Multe obiecte sunt din familie, dar o parte sunt aduse de vecini, că ştiu că aici pot să vină să le vadă oricând, dacă le vine aşa vreun dor.  Când vin de afară, unii tot ce e vechi lapădă, nu se gândesc ce valoare au, dar când s-a auzit că Mihai le strânge, le aduc la mine.  Am găsit la poartă obiecte, nici nu ştiu cine le-a lăsat”, povesteşte Mihailo.

În casa etnografică de la Kladuşnica sunt expuse peste 3.000 de obiecte, multe din ele extrem de valoroase, datând din perioada ocupaţiei otomane ori din timpul primului şi celui de-al doilea război mondial.

Originile familiei poetului român din satul Kladusnica datează din 1880, când la 4 august se năştea străbunicul său la Schela Cladovei, localitate aflată pe malul Dunării, la marginea municipiului Drobeta Turnu Severin. Străbunicul s-a stabilit în Kladusnica, cea mai veche localitate din comuna Kladovo, în acele timpuri în care românii şi sârbii treceau Dunărea cu barca, fără oprelişti din partea autorităţilor.

Mai cu seamă, sârbii veneau în România pentru a cumpăra sare şi gaz. Kladusnica este amintită pentru prima dată în anul 1783 sub denumirea de Gradistica, iar ulterior îşi schimbă numele în Zerna şi Saina (Sajna). Documentele scrise spun că satul a fost întemeiat de vaporenii care treceau cu şlepurile de-a lungul Dunării prin sectorul Porţile de Fier (Djerdap). Astăzi, Kladuşnica numără puţin peste 260 de gospodării cu circa 1000 de locuitori, majoritatea români. Are una din cele mai frumoase şi mai lungi faleze.

Şi aici, pe malul Dunării, într-o grădină, la câţiva metri de casa etnografică, Mihailo a amenajat şi o grădină de butorci, rădăcinile acelea pe care le aduce bătrânul fluviu şi le lasă pe mal. Poetul nostru ştie să le pună în valoare, vede dincolo de bucata acea veche de lemn chipul parcă cioplit al unei căprioare şi ori al unei caracatiţe. Este un loc pe care nu trebuie să-l rataţi dacă ajungeţi în această parte a Serbiei.