Tulcea: Marian Ilie, un luptător în scaun cu rotile
0Tânărul luncăviţean reuşeşte să se implice mai mult decât orice cetăţean în viaţa spirituală a comunei, cu toate că de opt ani de zile este prins de un scaun cu rotile
Este preşedintele ONG-ului de mediu „Natura Zâmbeşte“, care a fost înfiinţată în 2005 împreună cu un grup de prieteni. Doi ani mai târziu, Marian (29 de ani) a înfiinţat alte două fundații - „Viața Zâmbește” (social) și „Partizanul Luncavița” (sportiv).
Are timp pentru toate, chiar dacă asta înseamnă să piardă nopţi întregi muncind. Cel mai aproape se simte de proiectele legate de mediu şi de comunicarea cu cei din jurul lui. „Dacă din 30 de oameni cu care am interacţionat doi spun că uite, din cauza lui Marian pet-ul acela nu mai este pe jos, eu mă declar mulţumit“.
De opt ani ţintuit în scaun cu rotile
În urma unui accident stupid, la mare, student la Teologie - Istorie, a rămas imobilizat într-un fotoliu rulant. După accident, Marian, care avea atunci numai 21 de ani, și-a schimbat viața și a schimbat viaţa întregii comune.
„Ne-a arătat acea parte a naturii umane, pe care noi, cei care ne considerăm <<normali>> nu o avem, sau o neglijăm în comportamentul cotidian: sensibilitatea! Am învățat că a fi sensibil nu este un defect, ci o calitate de elită, care scoate în față acele trăsături de care oamenii pot fi cu adevărat mândri: bunătatea, voința sau omenia! Au trecut opt ani de la accident, dar câte nu s-au făcut în acești ani! Câte nu am învățat de la Marian! Ar trebui să scriu zeci de pagini și tot nu ar fi de ajuns!“, povesteşte fratele lui Marian, Ştefan Ilie, primar în comuna Luncaviţa.
27 august 2002
O zi groaznică pentru familia Ilie. Pe o plajă din Constanța, în urma unei sărituri, Marian și-a fracturat coloana în zona cervicală. Cei din brațele cărora a sărit l-au scos din apă, însă tot Marian i-a ghidat cum să-l manevreze, dându-și seama imediat de ce i s-a întâmplat. În septembrie, după o intervenție chirurgicală de succes, de 4 ore, Marian a început perioada grea a recuperării, sau a ce mai putea recupera...
„Înainte de anestezie, Marian le-a spus medicilor că este student la teologie și că știe că Dumnezeu îl va ajuta și pe el și pe ei în operație. Așa că le-a cerut să spună alături de el, <<Tatăl Nostru>>“, îşi aminteşte Ştefan.
După șase luni de suferință, alături de familie și prieteni, Marian a început să privească viața și viitorul, iar pentru a învinge, a luptat. Şi-a cumpăprat un computer unde a început să adune informații, idei dar şi prieteni.
Vrea să se întoarcă la preoţie
Nu a practicat niciodată teologia, cea pe care a studiat-o în facultate. Dar se gândeşte că atunci când va fi destul de „copt“ va pune în practică această meserie: „Cred că nu este o meserie ca oricare alta. Pentru mine este o pasiune de când eram copil. Cred că mai târziu, mai la bătrâneţe, voi încerca să devin preot“, mai spune Marian.
Activitate intensă
A avut o serie de proiecte de mediu, culturale, sociale, de infrastructură, de promovare a tradițiilor. Anul trecut, împreună cu localitatea Luncaviţa, ONG-ul de mediu pe care îl conduce a fost primul câştigător al proiectului național „Țara lui Andrei”.
Marian a pus umărul şi la dezvoltarea financiară a comunei: prin activitatea în centrul PAPI (realizat în 2005 printr-un alt proiect câştigător al ONG-ului lui), Marian a încurajat depunerea de proiecte pentru obținerea de proiecte cu finanțare nerambursabilă de către cetățenii comunei. Apicultori, legumicultori, fermieri au câştigat proiect scrise de Marian. În 2006 a reuşit să obţină o finanţare de 30.000 de euro pentru „Conștientizare privind importanța speciilor protejate din Parcul Național Munții Măcinului”. Tot el este cel care a creat site-ul primăriei, care a devenit în timp cel mai accesat site al unei comune din România, cu peste 3000 de utilizatori lunar.
A intermediat asocierea Luncaviţa – Anglia
S-a întâmplat în 2003, şi este vorba despre Asociația „Mustard Seed Relief Mision” din Anglia, în urma căruia fiecare elev al comunei (peste 650 persoane), primeşte de Crăciun, cadouri. Anual, persoane bolnave sau nevoiașe primesc ajutoare: haine, mâncare sau aparatură medicală. Acestei colaborări i se mai adaugă și o altă fundație britanică, „BABY AIDS”, în care se implică pentru ajutorarea copiilor cu HIV.
Nici prin gând nu îi trece să părăsească vreodată localitatea Lunacviţa: „Veşnicia pleacă de la sat, spunem noi. Îmi iubesc foarte mult localitatea şi nu vreau să plec de aici“, spune Marian.