GALERIE FOTO Reportaj: Zona Liberă Sulina, un „El Dorado“ uitat de investitori

Datorită anulării scutirilor de taxe zona este ocolită de armatori şi afacerişti.  Deşi are la dispoziţie o poziţie geografică deosebită, la vărsarea principalului canal de navigaţie internă, Sulina, în marea Negră, Zona Liberă Sulina a fost ocolită de investitori în ultimii 20 de ani. Doar bazinul mic este folosit de navele de turism , în timp ce cel pentru navele fluviale şi maritime este gol de ani de zile.

Cu toate facilităţile oferite, scutiri de taxe, utilaje , magazii de depozitare, zona nu a avut noroc. Conducerea spune că de vină e situaţia economică internaţională, dar şi construirea canalului Dunăre Marea Neagră.
„Canalul practic ne-a sugrumat activitatea, navele ocolesc canalul Sulina, e mai scurt  traseul“ spune directorul Administraţiei Zonei Libere, Mariu Mitrea.
Pustiu
Înfiinţată în 1993,Administraţia Zonei Libere Sulina deţine peste 34 de hectare de teren cu facilităţi portuare şi de depozitare, un cheu de 150 de metri cu posibilitatea de alimentare a navelor.Majoritatea veniturilor sunt obţinute în momentul de faţă din închirierea utilajelor- barje, gabare, macarale plutitoare, bani care asigură salariile celor 120 de angajaţi. Administraţia are şi două bazine portuare, cunoscute de localnici „bazinul mic“ şi „bazinul mare“. În cel mic mai e ceva activitate, vaporaşe de turism, bărcile localnicilor, ale Poliţiei de Frontieră.Bazinul mare pare o fostă bază militară abandonată. Doar paznicul de la poartă ce ţine închis spaţiul gol, probabil doar ca să ţină departe amatorii de fier vechi, populează zona. În rest stâlpi de iluminat ruginiţi, semn că în alte vremuri se lucra şi noaptea, sau era ceva de păzit, o magazie în paragină, boscheţi, mulţi şerpi. Singura activitate privată o reprezintă vivierele unui crescător local de sturioni.

Click pe poze pentru fotogalerie!

„Înainte funcţiona şi scutirea de impozite, acum doar cea de TVA,dacă aduci marfă din ţările non U.E. şi o depozitezi la noi. Apoi poate fi preluată de altă navă şi transportată spre Ucraina de exemplu“ spune directorul Mitrea.
Drumul zahărului
Pe vremuri, imediat după 1989, Zona Liberă era paradisul importatorilor.Aici ajungeau vapoare întregi cu ţigări şi cafea, plus alte mărfuri de consum, toate operaţiunile fiind scutite de taxe vamale.
„Practic navele veneau pe mare până la Sulina şi descărcau aici, fără să mai plătească taxe deoarece nu mai urcau pe canal. Marfa era preluată de barje, gabare, care nu plătesc taxa de acces, şi astfel se făceau economii“ mai spune directorul Mitrea.
Una dintre marile afaceri derulate după înfiinţarea Zonei Libere a fost importul de zahăr.De ea au beneficiat şi localnicii, care făceau afaceri bune cu paznicii de la depozite.
„Cărau toată ziua saci cu caruţa, cu căruciorul, cu spatele, erau dâre albe de zahăr între bazinul mare şi oraş. Fiecare avea acasă magazia plină cu saci de zahăr, era veselie, toţi făceau ţuică, vişinată, zahăr ars, era plin de zahăr“ povesteşte localnicul Sandu Cuzmin.
Citiţi întreg reportajul în săptămânalul ADS Tulcea!