VOCEA BANATULUI Moartea unui actor, decesul unui sistem

Actorul Ioan Strugari avea 29 de ani, a fost internat la Spitalul Judeţean din Timişoara după ce a paralizat, el fiind bolnav de o formă severă de mielită. Culmea, boala a pornit de la o banală răceală şi medicii timişoreni nu au putut afla cum a ajuns în stare gravă tânărul. Duminică tânărul s-a stins din viaţă în spital.

Cazul lui mi-a adus în minte toate cazurile pe care le-am aflat, ca jurnalist şi nu numai, în care medicii timişoreni au fost ciocli. Mi-am amintit halul în care sunt spitalele din oraş. Faptul că aproape toţi medicii şi asistentele de calitate au emigrat.  Că facultatea de medicină a ajuns un bordel în care s-a comis una din cele mai crunte crime. Că sistemul e captiv în mâinile unor clanuri conduse de personaje care au cumulat sub fund funcţii de peste tot, din universitate, din centre de cercetare, din spitale.

Din păcate pentru toţi românii care nu-şi pot permite să meargă afară când au probleme de sănătate, orice „tratament” în spitalele româneşti e o loterie. O veritabilă ruletă rusească.

Spitalele sunt mai mult operaţiuni de pompe funebre decât locuri în care găseşti soluţii şi tratamente pentru problemele medicale. Sistemul medical românesc e decedat.

Dacă îi întrebi pe responsabili de ce s-a ajuns aici vor spune că din cauza sărăciei. Dacă te uiţi atent la nume, sume, firme, încrengături de afaceri, cifre de şcolarizare, taxe universitare, vezi că sistemul a fost sufocat de pofta patologică, exacerbată, a mahărilor din sistem pentru bani, pentru avere. Sistemul e sărac, dar nu pentru că noi nu cotizăm sau statul nu dă destui bani, ci pentru că se fură prea mult. Apetitul lor bolnav pentru bani ne ucide pe noi, când nimerim într-un spital românesc de stat.

Citeşte alte opinii ale jurnalistului Mălin Bot