VOCEA BANATULUI Măicuţele vitezomane şi turismul în numele Domnului

Drumul care leagă Oradea de Arad este plin de patimi. Aflată în reparaţii de ani de zile, şoseaua este un imens şantier în care şofatul devine pelerinaj printre semafoare, gropi şi utilaje. Nefericiţii care au intrat pe acest drum plâng de mila maşinilor care se fac praf în gropi şi simt că plătesc pentru toate păcatele.

Vreo 15 puncte de lucru se transformă în puncte de oprire în care maşinile se încolonează în şiruri interminabile, în timp ce şoferii lor se întreabă retoric pentru a cui mântuire financiară trebuie să sufere atât.

În mijlocul acestui peisaj s-a produs un lucru total neaşteptat. Dacă până atunci şoferii nu au ajuns să-şi facă cruci, cu siguranţă la vederea acestei minuni s-au crucit cu toţii. Un Golf TDI, argintiu, gonea cu 140 de kilometri pe oră depăşind şirul nefericiţilor care abia se urniseră din loc, după un semafor.

Faptul că din sens opus venea un Papuc era total irelevant pentru şoferul care şi-a pus în cap să galopeze, pe acest drum al patimilor, ca pe autostrăzile care duc la Roma.

Bietul şofer al Papucului a fost nevoit să tragă mult pe dreapta pentru a face loc Golfului care circula nebuneşte. Se vede treaba că nu a fost un păcătos, pentru că Domnul l-a protejat şi accidentul pe care l-au presimţit cu toţii a  fost evitat la milimetru. Golful şi-a continuat drumul, sau mai bine spus zborul la firul asfaltului. Şoferii care au văzut scena şi-au mai făcut uşuraţi un rând de cruci şi apoi şi-au văzut spăşiţi de patimile lor.

Golful a gonit nebuneşte atât cât i-a permis halul în care e şoseaua. Până la următorul semafor, unde s-a produs altă minune. Mult mai mare decât prima.

Din Golf s-au dat jos patru măicuţe. La volan se ala o călugăriţă care, la prima vedere, părea a avea o vârstă venerabilă. Dacă nu-şi dedica viaţa celor sfinte, cu siguranţă era străbunică.

Măicuţele s-au adaptat rapid lumii plină de păcate în care trăim şi asta se vede nu doar pe drumul parimilor rutiere care străbate Crişana. Cu acceeaşi viteză şi îndrăzneală de la volan, măicuţele şi călugării din vestul ţării au pus pe picioare afaceri în propriile mănăstiri. Oferă cazare, masă, piscină cu apă termală şi mântuire, totul pentru un preţ corect şi în condiţii extrem de decente. Îşi fac reclamă chiar şi pe bloguri. Măicuţele au intrat cu 140 de kilometri pe oră în capitalism şi se descurcă de minune.

Magnetul care atrage turiştii evlavioşi e cel mai puternic: credinţa. Este bine ? Este rău ? Numai Dumnezeu ştie! Cert e că, în timp ce turismul „normal" e blocat în ambuteiaje birocratice, în prostia afaceriştilor cu pensiuni sau în bâjbâiala guvernanţilor lipsiţi de viziune, nişte măicuţe şi călugări circulă pe autostrada profitului cu viteză uluitoare.