Vă mai amintiţi? „Nu te supăra, frate!”, jocul celebru al copiilor Epocii de Aur - cum a apărut şi ce s-a mai păstrat astăzi
0Unul dintre jocurile preferate copiii Epocii de Aur a fost „Nu te supăra, frate“. Cum a apărut şi care erau regulile celebrului joc din vremea comunismului a povestit, pentru „AdevărulĹ, o artistă din Timişoara. „Piticot“, „Sus - jos“, „Maroco“, „Domino“, „Păcălici“ au fost alte jocuri care îi făceau pe copiii de atunci să socializeze.
Copilăria din perioada comunismului este de neimaginat pentru micuţii din ziua de astăzi. Atunci nu existau jocuri pe consolă şi PC, copiii nu au crescut luptându-se cu “Mortal Combat”, “Counter Strike”, “Warcraft”, nu au jucat nici “FIFA” sau “Rally Race”. Jocurile de atunci se numeau “Nu te supăra, frate”. “Piticot”, “Sus - jos”, “Maroco”, “Domino” sau “Păcălici”. Erau jocuri pentru care copiii se întâlneau, se vedeau faţă în faţă, socializau.
Cele mai iubite jocuri ale copilăriei din timpul comunismului erau cele care aveau zar, pion şi o planşă specială, dar şi cele pebază de cărţi de joc. “Nu te supăra, frate” era poate cel mai celebru joc din timpul comunismului. Am rugat-o pe Eva Labadi, realizatoarea emisiuni “Piti-show”, de la Radio Timişoara, să ne explice cum se joacă “Nu te supăra, frate”.
“Se poate juca în doi, trei sau patru jucători. Existau pioni în patru culori, roşu, galben, albastru şi verde. Îţi trebuia un zar şi planşa specială de joc. Scopul era să se înconjoare planşa cu cei patru pioni. Fiecare jucător arunca pe rând cu zarul. Începea cel care arunca cel mai mare număr. Acesta înainta cu pionul cu atâtea cercuri cât i-a ieşit la zar. Urmau ceilalţi jucători. Cei care nimereau cu zarul şase, avea dreptul la încă o aruncare. Când se ajungea pe un cerc ocupat de alt jucător, pionul acestuia era scos din joc şi nu putea reveni în joc doar dacă aruncau un şase cu zarul. În cercurile finale nu se putea intra decât aruncând cu zarul un număr corespunzător cercurilor libere. Cine ajungea primul cu toţi cei patru pioni în cercurile a,b,c,d era socotit câştigător”, ne-a spus Eva Labadi, cunscută în lumea copiilor din Timişoara cu porecla “Piticul cel urât”.
Eva Labadi este nostalgică după vremurile în care copiii socializau. Aceasta susţine că tabletele şi smarthphon-urile au înlocuit deja jocurile de socializare în rândul copiilor.
“Erau alte vremuri pentru copii. Cred că erau mai frumoase, pentru că cei mici socializau între ei. Erau şi distractive şi educative. Se puteau certa, se puteau bucura împreună. Important este că exista o comunicare. Acum este sinistru cu jocurile pe computer. Chiar şi mama mea, la 70 de ani, e dependentă de jocurile de pe calculator. Cea mai sinistră imagine mi-a rămas în cap de la vizita în Indonezia. Când am coborât din liftul hotelului, într-o sală de aşteptare, am văzut un grup de 50-60 de copii, care au venit la teatrul de păpuşi. Toţi erau cu tabletele şi telefoanele în mână. Nu discuau unii cu alţii. Mi s-a făcut rău. Cred că deja am ajuns şi noi acolo şi nu există niciun beneficiu pentru copil. Sunt pur şi simplu debusolaţi”, a mai declarat Eva Labadi.
În lipsa televizorului (Televiziunea Română a ajuns la două oră de emisie pe zi), a Facebook-ului sau Youtub-ului, copiii din perioada comunismului aveau tot timpul să se joace. Pe lângă jocurile cu planşe, ei se distrau cu “Prinsa”, “De-a v-aţi ascunselea”, “Lapte gros”, “Baba oarba”, Pac-pac” şi cu alte şi alte jocuri de care nostalgicii îşi amintesc cu plăcere.