Umor și ură. Caricaturi antisemite din interbelic. „Acestea sunt de râs sau de plâns“ FOTO

Expoziția-multimedia TRIAJ, versiunea reinterpretată a Muzeului Holocaustului din Odessa, s-a redeschis pentru câteva zile la Timișoara. Evenimentul l-a avut ca invitat special pe Alexandru Florian, directorul Institutului Elie Wiesel din România.

Expoziția-muzeu TRIAJ de la Timișoara, gândită de regizorul și curatorul Florin Iepan, cu sprijinul artistului Alin Rotariu, aduce în atenția publicului unul dintre cele mai mai întunecate momente din istoria recentă a României, represaliile de la Odessa, ordonate de mareșalul Ion Antonescu în octombrie 1941.

Totul a plecat de la documentarul Odessa, realizat de Florin Iepan, în urmă cu 12 ani. Evenimentul are loc în studiourile On.Set din zona pasarelei de la Gara de Nord din Timișoara.

TRIAJ este de fapt un ecosistem cultural format din spații expoziționale, ateliere, conferințe, instalații, tururi ghidate și intervenții culturale. Autorii spun că expoziția este o versiune reinterpretată a Muzeului Holocaustului din Odessa, instituție care nu mai funcțonează de la începutul războiului din Ucraina.

„Proiectul acesta e de fapt un atelier, un experiment în care, împreună cu mai mulți prieteni, parteneri, colaboratori, am încercat să ne jucăm cu ideea instrumentalizării memoriei, ce se întâmplă cu memoria când este folosită politic. Dar să și ducem mai departe un demers pe care l-am început eu acum 12 ani, cu documentarul Odessa, de a populariza crimele și contribuția românească la Holocaust. Și, credeți-mă, a fost una substanțială”, a declarat regizorul Florin Iepan.

Caricaturi apărute în perioada interbelică

La redeschiderea expoziției TRIAJ au participat Alexandru Florian, directorul general al Institutului pentru Studiul Holocaustului din România „Elie Wiesel” și Ana Bărbulescu, șefa Departamentului de Cercetare al Institutului. Aceștia au vorbit despre caricaturile antisemite apărute în ziarele din perioada interbelică. Acestea se află expuse la TRIAJ.

„Vorbim de caricaturile apărute într-un ziar de extremă dreaptă, „Porunca vremii“, care a fost publicat în România, între 1932 și 1944. Până în 1937 a fost săptămânal, iar după aceea a devenit cotidian, ca să vă dați seama de cererea pe o are ziarul. Este un tip de retorică antisemită aproape neatens în discursul academic de după 1989. Este un discurs antisemit prin imagine, care ne permite nouă, astăzi, să recuperăm mentalul colectiv. În tot acest imaginar vizual este esența retoricii anti-semite interbelice”, a spus Ana Bărbulescu.

În caricaturi s-au folosit o serie de simboluri anti-semite cu tentă religioasă. Aceste caricaturi au pregătit crimile făcute de regimul Antonescu.

„La imaginea evreului, de multe ori apare cu dinți de șarpe. Acest simbol al șarpelui e prezent. E o trimitere clară la natura satanică al Israelului, cu trimitere la Capitol 3 din Geneză. Se vorbește apoi de misiunea evreului în lume. Sunt foarte multe caricaturi care vorbesc despre <de ce să-i omorâm pe evrei> și <cum să-i omorâm pe evrei>, într-o imagine. Se folosesc citate biblice pentru a legitima o imagine, care, de regulă cere uciderea evreului. Acele citate sunt răstălmăcite”, a mai spus Bărbulescu.

„Antisemitismul e istoric și nu va dispare niciodată"

A urmat o discuție liberă în jurul subiectului: în ce măsură umorul și ura fac corp comun în perioada interbelică și cum acest fenomen se repetă în zilele noastre.

„Caricatura are darul, indiferent de vremuri, dacă e perioada interbelică sau dacă suntem în 2024, ca printr-o modalitate comică să pătrundă ușor la public un mesaj foarte serios: ura sau respingerea evreilor din România, pe motiv că ei sunt cauza răului. Mă întreb, dacă o caricatură are rolul de a trezi comicul din noi, acestea sunt de râs sau de plâns?”, a afirmat Alexandru Florian.

Discursul antisemit în România s-a mai domolit, însă nu a dispărut, spune Florian.

„Antisemitismul e istoric și nu va dispare niciodată. În ultimii 20 de ani suntem cam în aceleași parametri. Avem câteva sondaje de opinie legate de această temă, de percepția lui Ion Antonescu, percepția majorității față de minorități. Nivelul de respingere este între 15 și 19%, ceea ce ne clasează la nivelul mediu al Uniunii Europene”, a mai declarat Alexandru Florian.

Străzi cu numele Petre Țuțea, Radu Gyr sau Mircea Vulcănescu

O altă problemă semnalată de Institutul „Elie Wiesel” este legată de denumirea unor străzi cu numele unor personalități istorice controversate.

„Există o stradă Petre Țuțea la Timișoara, care a fost director în minister, în perioada statului național legionar, care e un simbol al unei imagini, unei anumite valori și idei din România. În Cluj-Napoca există de ani de zile o stradă Radu Gyr, persoană condamnată pentru crime de război. Există o lege penală în România care spune că nu au voie să dai nume publice persoanelor care au fost condamnate pentru crime de război. În București, suntem în proces pentru o stradă Mircea Vulcănescu și un bust, pentru că există o lege penală care interzice, dar administrația nu înțelege ce înseamnă lege”, a adăugat Alexandru Florian.

Expoziția TRIAJ se află în incinta studiourilor On.Set - strada Pop de Băsești nr. 29, și poate fi vizitată până joi, 25 aprilie 2024, cu program între orele 16.00 și 21.00. Accesul este gratuit.