Timişoara: PORTRET / Letiţia Baba dă speranţă celor cu dizabilităţi

Ardeleanca ajută de ani de zile copii cu probleme, cu ajutorul Fundaţiei de Abilitare „Speranţa” şi a Centrului de Resurse şi Asistenţă Educaţională.

PROFIL
Născută. 24 mai 1952, Cisnădie, Sibiu
Educaţie. Psihopedagogie specială la Universitatea „Babes- Bolyai” din Cluj
Experienţă. 32 de ani de muncă cu copii cu dizabilităţi
Familie. Căsătorită, două fete


Fundaţia „Speranţa” este deja o Organizaţie Neguvernamentală cu tradiţie în banat. „Speranţa este unul dintre primele ONG-uri înfiinţate în Timişoara, undeva în 1992. Scopul ei a fost să înfiinţeze şi să dezvolte un centru de recuperare pentru copii cu dizabilităţi”, a spus Letiţia Baba.
„Organizaţia a fost de fapt înfiinţată de părinţi, care doreau altceva pentru copiilor. Înainte de Revoluţie, copiii erau acasă, nu se ştia despre ei. Părinţii au dorit altceva, ca cei mici să înveţe într-o şcoală obişnuită, iar pentru asta aveau nevoie de un serviciu sprijin. Aşa s-a înfiinţat Fundaţia de Abilitare Speranţa, cu ajutorul unei fundaţii naţionale suedeze care se ocupă de copii cu dizabilităţi”, a povestit cea care conduce acum Fundaţia „Speranţa”.
„Suedezii au spus că ne finanţează trei ani, practic ne-au oferit modelul, pentru că în România nu exista aşa ceva. Banii au fost adunaţi  la o emisiune de radio, la un post naţional din Suedia”, a explicat Letiţia Baba.

230 de copii ajutaţi
Letiţia Baba a venit în 1996 atât la conducerea Fundaţiei, cât şi a Centrului „Speranţa”. „Situaţia era critică atunci, se terminaseră fondurile de la suedezi, iar cineva trebuia să facă toate demersurile încât Ministerul Educaţiei şi implicit Inspectoratul Şcolar să se implice. Am condus şi Fundaţia şi Centrul până în septembrie anul trecut, când am renunţat, am rămas doar la conducerea ONG-ului. Lucrez în continuare ca şi specialist în Centru”, a spus ardeleanca. Sediul Fundaţiei Speranţa este acum la Şcoala Generală nr. 20 din Timişoara.
În afară de ajutorul efectiv oferit celor aproximativ 230 de copii aflaţi în evidenţa Centrului „Speranţa”, fundaţia încearcă să sensibilizeze atât populaţia, cât şi persoanele abilitate la problema educaţiei copiilor cu dizabilităţi. „Anul trecut am avut o întâlnire la Camera Deputaţilor în care am pus pe tapet problema copiilor cu dizabilităţi”, a spus Letiţia Baba.
Aceasta  nu este mulţumită de modul cum decurg lucrurile la ora actuală. „Din păcate, încă mai sunt mulţi copii care rămân acasă, şcolile nu vor să-i primească, nici măcar şcolile speciale, în cazul problemelor mai severe”, a mai spus doamna Baba.

 
Întrebări şi răspunsuri
Cum aţi ajuns la Timişoara?
Am terminat Psihopedagogia specială la Cluj. Am lucrat ca specialist, ca logoped, la şcoala specială de la Recaş, apoi am fost psiholog la o şcoală specială pentru copii cu deficienţe vizuale, în Timişoara, iar de acolo am venit aici.

De unde obţineţi finanţare pentru acest proiect?
Fundaţia şi Centrul au finanţări diferite. Centrul este finanţat de Ministerul Educaţiei, iar perfecţionarea cadrelor didactice este finanţată de Inspectoratul Şcolar. Fundaţia „Speranţa”, fiind ONG, este finanţată doar prin proiecte. Un sprijin important de mulţi ani avem din partea fundaţiei „Open Society Insitute”.



Ce-i place
„Îmi place munca mea, îmi place să văd că ceea ce facem dă rezultate. Când intri într-o şcoală şi vezi că s-a schimbat atitudinea, nu poţi să nu fii mulţumit. În acest domeniu, recompensele nu sunt materiale“.

Ce nu-i place
„Sunt multe lucruri care nu-mi plac. În primul rând uneori sunt frustrată de ritmul schimbării. Legislaţia se schimbă extrem de anevoios. Când te uiţi în vecini, ce fac alţii în domeniul social, noi suntem merreu cu zece paşi în urmă“.