Interviu Susana Baca, Ministrul Culturii din Peru: „Oamenii trebuie să îşi aducă aminte!“

Ministrul Culturii din Peru şi artist care a contribuit la renaşterea muzicii tradiţionale afro-peruviene, Susana Baca a fost capul de afiş al Festivalului Plai, desfăşurat recent la Timişoara. Cîntăreaţa a cîştigat un Premiu Grammy în anul 2002. În România, Susana şi-a lansat cel mai nou album - Afrodiaspora.

Într-un interviu pe care l-aţi acordat pentru The New York Times, imediat după ce aţi fost numită Ministru al Culturii, aţi declarat că, cel mai probabil, noua funcţie va interfera cu timpul destinat muzicii. Cum se împacă cele două domenii? 

Uneori trebuie făcute compromisuri. Cînd am acceptat funcţia, am spus, de la început, că am obligaţii pe care trebuie să le îndeplinesc. Am avut o carieră impecabilă, niciodată nu am lipsit, nu am lăsat baltă un concert, nu am întrerupt contracte, nu este felul meu de a fi. Eu vin dintr-un mediu social sărac, dintre oameni care nu au posibilităţi şi, prin urmare, ne îndeplinim obligaţiile pentru că altfel nu avem credibilitate într-o lume în care totul este material. Dacă nu ai bunuri, măcar să ai cuvînt!

Nu aţi făcut politică înainte de a fi numită ministru. 

Vă contrazic, am făcut! Pentru că din momentul din care ieşi în lume şi eşti conştient de ce se întîmplă, mai ales în ţări ca Peru, tu deja faci politică. 

VEDEŢI O GALERIE FOTO DE LA PLAI, DIN CONCERTUL SUSANEI BACA

Dar nu aţi făcut parte dintr-un partid. 

Asta, da. Dar eu fac politică în permanenţă, sînt conştientă de ceea ce se întâmplă în ţara mea, am traversat Peru aproape pe jos, îl cunosc, cunosc problemele oamenilor. Ştiu cît de rea este sărăcia! În unele locuri nu ajunge democraţia, nu există mecanisme de sănătate, de educaţie, nimeni nu controlează acele domenii, nici profesorii nu ajung acolo. Este un loc, cum se spune, în afara mâinii lui Dumnezeu, acesta este Peru pe care l-am cunoscut şi în faţa căruia eu m-am deschis... Apoi am fost dezamăgită mult de partidele politice şi am preferat să lucrez pe cont propriu, să fac în mod conştient ceea ce trebuie să fac. Spre exemplu, cu soţul meu am organizat un centru cultural. Este necesar să continuăm să ducem mai departe beneficiile culturii, în locurile unde nu există.  

În anii '60 aţi locuit într-un cartier sărac, fără curent electric. Cum au fost acei ani ai copilăriei dvs.? 

VEDEŢI O GALERIE FOTO DIN TIMPUL INTERVIULUI CU SUSANA BACA

Şi lipsa curentului electric are avantajele lui incredibile (râde). Pentru că nu exista televizor, stăteam mai mult cu ceilalţi copii, citeam poezii, interpretam personaje, inventam scenete în care ne exprimam, făceam muzică, era un contact direct cu arta, pentru că trebuia să reuşim să ne simţim bine şi aceasta era formula. Dar înţeleg că e nevoie şi de electricitate, nu spun că trebuie să ne întoarcem în acea lume fără curent electric, pentru că toţi copiii au dreptul să deschidă un calculator.

Care sînt planurile de viitor din poziţia unui artist care a trecut baricada şi a devenit ministru? 

Ideal este să se termine cu sărăcia. În termeni generali, trebuie păstrat respectul faţă de tradiţii. Deşi globalizarea te trage după ea, oamenii trebuie să îşi aducă aminte, să aibă memoria bunurilor lor spirituale

CITIŢI INTERVIUL COMPLET PE DILEMA VECHE