Specialiştii în vitralii, oamenii care tansformă sticla banală în opere de artă
0Un atelier de vitralii care a supravieţuit crizei financiare continuă să producă minunăţii în Timişoara. Numărul clienţilor a scăzut, dar entuziasmul artiştilor a rămas acelaşi.
Unul din puţinele locuri în care se mai produc vitralii în Timişoara este animat de pasiunea a doi experţi: Simona Bolog şi Gheorghe Huiban. În fiecare zi, în micuţul atelier sticla capătă noi forme şi culori, iar clienţii, deşi mult mai puţini faţă de începutul recesiunii, sunt la fel de entuziasmaţi după ce au trecut pragul galeriei. Puţini dintre cei care vor să îşi cumpere vitralii ştiu, însă, câtă muncă şi migală presupune realizarea lor, iar şi mai puţini cunosc diferenţele între tehnicile moderne de realizare şi cele folosite în urmă cu sute de ani.
Daţi CLICK pentru o GALERIE FOTO!
Spre exemplu, în vechime, din sticla de manufactură produsă în coli mici se croiau cioburi care se decupau urmând indicaţiile unui model. Mai apoi, cioburile se asamblau cu ajutorul unui profil de plumb şi se lipeau. Unul dintre dezavantaje era că plumbul, un metal moale, îmbătrânea mult mai repede, iar bucăţile de sticlă nu erau în siguranţă peste ani. Între timp, un designer american a pus la punct o tehnică în care plumbul a fost înlocuit cu o foiţă de cupru. În prezent, trecând prin nenumărate transformări, arta vitraliilor a ajuns la un alt nivel: nu se mai folosesc cioburi, ci foi mari de sticlă pe care se aplică, prin laminare la rece, diverse modele decupate din materiale speciale. Vitraliile lucrate în această tehnică sunt mai accesibile ca preţ, dar un cumpărător pretenţios şi care nu se grăbeşte poate să ceară şi o lucrare realizată din cioburi.
Cât costă vitraliile
Profilul timişorenilor care trec pragul galeriei pentru a-şi comanda vitralii este unul cât se poate de simplu: este vorba despre oameni cu bani. Atelierul-galerie există încă din anul 1999, iar Simona Bolog şi Gheorghe Huiban spun că, de-a lungul timpului, au făcut vitralii pentru case, hoteluri, restaurante, vile, biserici, cabinete medicale sau notariale. Preţul depinde, în mod evident, de tehnica folosită şi de material, dar clienţii scot din buzunar, în medie, între 100 şi 450 de euro pentru un metru pătrat. Dacă se lucrează în cioburi, se poate ajunge şi la 800 sau chiar 850 de euro metrul pătrat.
Cei doi specialişti în vitralii cumpără sticla simplă din Cehia sau din Ungaria, mai ales că marile fabrici româneşti de sticlă au dispărut. Când vine vorba de sticla specială, de manufactură, în culori, aceasta este importată, de cele mai multe ori, din Statele Unite. Galeria „Vitralia" se ocupă şi de lucrări de restaurare. Pe lista celor mai importante acţiuni se numără vitraliile unei fundaţii umanitare din Bocşa, care aveau o vechime de 100 de ani, dar şi refacerea unor vitralii dintr-o capelă.
Arta de dincolo de profit
„Ceea ce facem ne conferă o mare satisfacţie, o mare bucurie. Trebuie să ştii că ai autonomie, că eşti creator de lucruri frumoase, pe care le simţi, pentru că altfel degeaba le faci", a explicat Gheorghe Huiban.