Video Satul colorat din munți, plin de navetiști. „Facem 100 de kilometri până la Timișoara, dar nu avem de ce să ne mutăm”

Fărășești, unul dintre satele izolate din județul Timiș, a reușit să supraviețuiască declinului care a afectat numeroase astfel de așezări din România și pentru că mulți localnici sunt dispuși să „facă naveta” la Timișoara, aflată la peste 100 de kilometri.

Cele aproape 100 de case ale satului Fărășești din județul Timiș se înșiruie de-o parte și de cealaltă a pârâului care izvorăște din Munții Poiana Ruscă, aproape de izvoarele acestuia. Ultimii kilometri ai șoselei spre Fărășești (comuna Pietroasa din Timiș) se strecoară printre dealurile tot mai înalte, pe măsură ce călătorii se apropie de el.

După câțiva kilometri străbătuți prin pădure, se înfățișează primele case din satul izolat din extremitatea estică a județului Timiș, aflat aproape de limita cu județele Caraș-Severin și Hunedoara.

Case vechi readuse la viață

Casele vechi de peste un secol, construite din lemn și cărămidă, sunt mândria localnicilor, iar în urmă cu trei ani, 20 dintre acestea, au fost renovate și zugrăvite în culori plăcute, care le-au transformat în atracții turistice, printr-un proiect al unei asociații locale, denumit „Color the Village!”.

În 2022, și vechea moară de apă la Fărăşeşti a fost restaurată de voluntarii asociaţiei Acasă în Banat în cadrul aceluiași proiect.

„Majoritatea caselor de aici sunt de lemn, cu piatră și cărămidă mai puțin. Casa noastră a fost făcută în 1890 și este trainică și frumoasă. Este făcută din topor, cum se zice. Bârnele au fost tăiate la joagăr. Atunci nu erau pe aici ferăstraie electrice. Lemnele de construcție erau aduse în jos pe râul Luncanilor din pădure”, își amintește Pătru Anghel, localnic în Fărășești.

Alte case din sat sunt și mai vechi, dar la fel de durabile.

„A noastră are trei sute de ani. A fost cumpărată de străbunicul meu. Nu am pus decât câteva țigle care au fost zburate de pe coamă, în rest a rămas tot ce a fost atunci, inclusiv podul casei, extrem de bine lucrat”, spune Strin Toderoni, un alt sătean.

Cele mai multe dintre gospodării și-au păstrat înfățișarea arhaică, având numeroase elemente de arhitectură tradițională și decorațiuni specifice zonei Banatului. Localnicii povestesc că unul dintre motivele conservării caselor și a unor construcții vechi, ca podurile peste pârâu, a fost izolarea satului.

Până în anii ‘90, comunitatea, care numără în prezent circa 200 de oameni, trăia lipsită de drum și utilități. Primul releu de televiziune a fost amplasat aici, pe un deal, de localnici, abia în 1998.

În anul 2012, viiturile au devastat drumul, atunci de pământ, al satului, afectând grav numeroase gospodării. Strada asfaltată se oprește acum la ultima casă din sat, iar de aici continuă cu un drum forestier care se afundă în pădure, urcând spre sălașele oamenilor, locul unde aceștia creșteau animale.

„Bătrânii satului cunosc potecile care duceau spre sate din munți, ca Bătrâna, Poiana Răchițelii și Vadu Dobrii. Mergeam des la cules de zmeură și afine de pădure. Și zilele acestea am mers, dar nu prea s-au făcut”, povestește un localnic.

Naveta la 100 de kilometri spre Timișoara

Spre deosebire de alte localități izolate din Munții Poiana Ruscă, Fărășești a rămas locuit de familii de tineri. O grădiniță și o școală primară funcționează pentru cei câțiva copii din sat, iar tinerii spun că nu își doresc să îl părăsească.

„Muncim în Timișoara, eu și alți câțiva săteni la o fabrică de electronice, iar alți localnici la secția de drumuri sau la fabrica de volane. Până la Timișoara facem peste 100 de kilometri, dar vine microbuzul și ne ia. Eu, de exemplu, lucrez 12 ore cu 24. Este convenabil, chiar dacă distanța este mare, pentru că, stând aici, pot crește animale, pot avea o mică grădină. Nu avem de ce să ne mutăm de aici”, spune unul dintre tinerii satului.

Fărășești este una dintre cele mai îndepărtate localități timișene de municipiul Timișoara, însă localnicilor le convine. Salariile în Timișoara sunt, în general, mai mari decât în restul orașelor din regiunea de vest a României, iar cea mai mare parte a drumului navetiștilor este pe autostradă, nodul rutier de la Margina fiind la aproximativ 15 kilometri distanță.

Alte localități, ca Lugoj și Făget, deși mai apropiate, nu oferă aceleași oportunități găsite în „capitala Banatului”, care atrage navetiști de la zeci de kilometri.

„Pentru mine, este o mică stațiune. Cu aer bun, izvoare la tot pasul, case frumoase”, consideră alt localnic.