Satele ridicate de bănăţeni în Bărăgan au fost rase în anii '60. Cum arăta o casă construită în „Siberia României“

Bănăţenii deportaţi în Bărăgan au revenit acasă în anul 1956. Au lăsat în urmă 18 localităţi, peste care avea să se aştearnă uitarea.

În Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara se poate vizita o casă care arată identic cu una dintre modelele de locuinţe ridicate de deportaţii bănăţeni din Bărăgan. Casa de „Tip A” a fost construită în anul 2000, la iniţiativa lui Silviu Sarafolean, fostul preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deportaţi în Bărăgan.

„Dincolo de traumele pe care le-au suferit cei deportaţi, a fost un demers administrativ. Au fost reglementate toate etapele, de la închirirea vagoanelor, transport, inventarierea bunurilor, iar satele au fost construite după nişte proiecte foarte moderne. 

Existau două tipuri de casele: A şi B. „Tipul A” avea două încăperi; o cameră şi un hol pentru bucătărie, iar „Tipul B” avea o cameră în plus. Cea de la Muzeul Satului este tipul mic, cu un hol şi o cameră. Preconizăm că în viitorul apropiat să construim şi celălalt tip de casă”, a declarat muzograful Andrei Milin.

Casa de la Muzeul Satului Bănăţean este o reprezentare autentică a condiţiilor de viaţă a celor din Bărăgan. Este utilată şi mobilată cu obiecte donate de foşti deportaţi şi de familiile celor deportaţi.

„Aceste obiecte au fost în Bărăgan. Le-au adus înapoi, pentru că era agoniseala lor, nu aveau altceva. Să nu uităm că ei au ajuns în Bărăgan cu gândul că acolo îşi vor petrece restul zilelor. Mulţi nici nu au ştiu că sunt în România până s-au aşezat un pic lucrurile. Încă erau proaspete informaţiile cu germanii deportaţi în Siberia”, a mai spus Milin.

Satele au fost distruse

Calvarul deportaţilor luat sfârşit în 1956, când, după normalizarea relaţiilor cu Iugoslavia lui Tito, au primit permisiunea de a se reîntoarce acasă. Astfel că toate cele 18 localităţile construite de către deportaţi începând din anul 1951 (Brateş, Bumbăcari, Dâlga, Dropia, Ezerul, Fundata, Lăteşti, Măzăreni, Movila Gâldăului, Olaru, Pelican, Răchitoasa, Rubla, Salcâmi, Schei, Valea Viilor, Viişoara şi Zagna), în raioanele Călăraşi, Brăila, Călmăţui, Galaţi, Slobozia, Lehliu şi Feteşti, aveau să dispară la mijlocul anilor ’60.

“Satele au fost construite de la zero. Autorităţile au ridicat clădirile pentru istituţii. Nu mai există aceste localităţi. După ce oamenii s-au întors în Banat, statul a încercat să şteargă cu buretele acest episod. La sfârşitul anilor 60 au fost rase acele localităţi. Au fost transformate în teren agricol. Pe aceste terenuri agricole se mai văd câteva movile, mai sunt şi câteva ziduri”, a mai declarat Andrei Milin.  

Peste 44.000 de deportaţi

În noaptea de Rusalii a anului 1951, 18-19 iunie, numeroase familii din Banat aflate în zona de graniţă cu Iugoslavia au fost ridicate şi transportate forţat în vagoane de marfă în câmpia pustie a Bărăganului, unde au fost lăsaţi sub cerul liber. Au fost peste 44.000 de persoane.

În prima noapte au dormit pe haine, sub cerul liber sau în dulapurile culcate la pământ. Apoi şi-au încropit colibe din mobilă şi covoare. Curând şi-au săpat bordeie care se umpleau cu apă când ploua. Mai târziu au ridicat case de pământ bătut, acoperite cu paie şi cu stuf.

Citiţi şi:

Bănăţenii deportaţi în Bărăgan au dus cu ei ordinea, hărnicia, dragostea pentru pământ şi au dat viaţă unui ţinut sterp
 

Cum au înfruntat „Marele Viscol”, din februarie 1954, deportaţii bănăţeni din Bărăgan

Cumplita noapte de Rusalii - 60 de ani de la deportarea în Bărăgan

Spovedania zilnică a unui condamnat la moarte naturală: „Destin de oameni fără ţară şi fără viitor“