Primele facultăţi din Timişoara au fost cele de Filosofie şi Drept, începând din anul 1841. Şcoala Politehnică a apărut în 1920

Prima facultate din Timişoara a luat fiinţă în anul 1841. În aceea perioadă, studenţii învăţau tainele Dreptului şi Filosofiei. Prima Şcoală Politehnică a apărut în 1920.

În Piaţa Sfântul Gheorghe din Timişoara, în edificiul seminarului catolic, s-a deschis în 1841 Facultatea de Filosofie, la care s-a adăugat, în 1846, Facultatea de Drept. A fost prima şcoală superioară care a funcţionat după principiile lui Aristotel, iar centrul învăţământului era filosofia şi logica. 
 

Prodirectorul facultăţii a fost canonicul Ignatie Fabry, căruia i se acordă din partea Primăriei, o subvenţie anuală de 4.000 florini.

În anul I, Facultatea de Drept avea materiile: Exerciţii de serviciu divin, Exerciţii şcolare, Morală, Drept public, Drept minier, Drapt maghiar, Drept de stat. În anul doi erau; Exerciţii şcolare, Exerciţii bisericeşti, Morală, Drept civil, Drept penal, Ştiinţe politice, Drept cambial.

În 1845-1846, au învăţat 27 de studenţi. În anul şcolar următor au fost 41 de studenţi, iar în 1847-1848, 48 de studenţi.

Comandamentul militar din 1848 desfiinţează ambele facultăţi. În anul 1868, apoi în 1869, cetăţenii Timişoarei cer reînfiinţarea Facultăţii de Drept şi Filosfofie, însă, din lipsă de fonduri, cererea nu s-a realizat.

Povestea înfiinţării Şcolii Politehnice

Vechea stăpânire maghiară, s-a ocupat încă începând din anul 1900, cu ideea înfiinţării în Timişoara a unei şcoli Politehnice. În anul 1907, Primăria Timişoara înaintează Ministerului de Instrucţiune un memoriu în care susţine necesitatea şcolii Politehnice, pe considerente politice, culturale şi economice. 
 

„În memoriul înaintat Ministerului Învăţământului Ungar, Primăria oraşului Timişoara arată că populaţia din Banat – ungurii numeau provincia noastră Delvidek (n.r. Zona de Sud), ataşând la Banat şi comitatul Cenad, Arad şi Baci-Bodrag, deci la o populaţie de trei milioane se cere o şcoală politehnică în Timişoara. Pe acest teritoriu, în afară de tologia ortodoxă română din Arad, Caransebeş şi cea romano-catolică din Timişoara, nu se află nici o şcoală superioară. Memoriul insistă asupra înfiinţării politehnicii, pentru că numai astfel se poate duce o politică de cucerire a naţionalităţilor, îndeosebi a românilor care sunt în majoritate în Banat. Se arată apoi că în această provincie, industria dezvoltată, bogăţiile subsolului, fabricile, marile intreprinderi, toate pledează pentru necesitatea acestei şcoli. În 1911, Primăria înfiinţează o comisie pentru pregătirea lucrărilor necesare înfiinţării Politehnicii”, susţine Nicolae Ilieşiu, în „Timişoara-monografie istorică”.

Ideea înfiinţării şcolii se reia în anul 1916, însă greuztăţile războiului pun capăt acestor încercări de realizare a administraţiei ungare.

Regele Ferdinand I la inaugurare

După unirea Banatului cu Regatul României, noua administraţie românească va pune în aplicare planul. Primarul Stan Vidrighin, după o consfătuire cu factorii importanţi ai vieţii publice bănăţene, în ziua de 27 februarie 1920, înaintează Consiliului Dirigent, Resortul Cultelor şi Instrucţiunii, un memoriu bine documentat, în care se cere noua şcoală.

„Urmarea acestui memoriu e că prin jurnalul Nr.3191 din 22 octombrie 1920, Consiliul de Miniştri încuvinţează înfiinţarea pe ziua de 15 noiembrie 1920, a unei şcoli Politehnice în Timişoara, aprobând un fond de un milion lei drept cheltuieli ce se vor face cu înfiinţarea şi funcţionarea şcolii”, a mai scris Ilieşiu.
 

Majestatea Sa Regele Ferdinand I iscăleşte la 11 noiembrie 1920, decretul Nr.44822, prin care se înfiinţează Şcoala Politehnică. 
 

Cursurile şcolii au început la 29 noiembrie 1920. În primii ani cursurile s-au ţinut în vechiul local al şcolii din strada Telbisz. În anul 1923, s-a început construirea de pavilioane în Bulevardul Mihai Viteazul, în care se grupează laboratoarele, muzeele şi celelalte încăperi ale Politehnicii.

Electromecanică, Mine-Metalurgie, Agronomie şi Construcţii

La deschiderea primelor pavilioane a asistat şi Regele Ferdinand  I. „Dinadins s-a ales mănosul Banat, pentru această şcoală atât de trebuincioasă dezvoltării noastre industriale din ce în ce mai mare, ca să fie nu numai un factor de muncă serioasă a pregătirii generaţiilor viitoare de adevăraţi pioneri, dar şi un cuib al gândirii şi simţirii româneşti şi un cheag între Vechiul Regat şi provinciile, care prin vitejia noastră au fost pentru veacuri aduse la vechea noastră ţară. Nu zidurile fac o şcoală, ci spiritul care domneşte într-însa”, a spus Regele Ferdinand I.

Pe o placă memorială montată pe faţada Politehnicii stă scris: „În anul Mântuirii 1923, a 11 zi din luna noiembrie în al IX-lea an de glorioasă domnie a M.S. Regele Ferdinand I, primul Rege al României întregite şi Augustei Sale soţii M.S. Regina Maria, Preşedinte al Consiliului de Miniştri fiind dl. Ion I.C. Brăteanu, Ministru al Lucrărilor publice fiind dl.Gen.Traian Moşoiu, Mitropolit al Transilvaniei I.P.S. Dr.Nicolae Bălan, Episcop al Aradului Ienopolei şi Hălmagiului precum şi al părţilor anexate din Banatul Timişan P.S.S. Ioan I. Papp, Rector al şcolii Politehnice din Timişoara dl. Dr.Victor Vâlcovici, s-a inaugurat făcându-se îndatinatele rugăciuni de către amintiţii ierarhi bisericeşti, faţă fiind M.M.L.L. Regele şi Regina, înalţi dregători ai Statului, comandanţi ai oştilor, profesori ai şcolii Politehnice din Timişoara precum şi ai altor şcoale din toată România Mare, fruntaşi ai clerului şi poporului”.

Politehnica avea la început trei facultăţi: Electromecanică, Mine-Metalurgie şi Agronomie. Facultatea de Construcţii a fost înfiinţată în anul 1941. Politehnica avea de la început un cămin studenţesc cu 76 de camere moderne.

Primul rector a fost Traian Lalescu (1920-1921), urmat de Stan Vidrighin –fostul primar al Timişoarei şi Victor Vâlcovici.