Povestea inginerului Baader, care a condus 50 de ani Societatea de Tramvaie din Timişoara. A primit Crucea de Merit cu Coroană

Heinrich Baader, inginer de origine germană, a fost, vreme de 49 de ani, directorul societăţii Tramvaielor din Timişoara.

Baader. Este astăzi un nume de stradă în Timişoara. Şi cam atât. Heinrich (Enric) Baader a fost cândva unul dintre cele mai respectate personalităţi ale oraşului de pe Bega. 

Este nimeni altul decât omul care a introdus tramvaiul cu cai în Timişoara, în 8 iulie 1869, iar apoi primele tramvaie electrice, în anul 1899.

Heinrich Baader a condus Societatea Tramvaielor timp de 49 de ani. Nu mulţi pot privi în urmă la o carieră publică atât de lungă şi bogată. 

A venit la Timişoara, de la Budapesta, în anul 1867, să preia conducerea nou înfiinţatei societăţi a Tramvaielor. În 1873 a fost ales reprezentant orăşenesc (astăzi ar fi fost consilier local), având această calitate vreme de 45 de ani.

Despre personalitatea acestui cetăţean de onoare al Timişoarei, am putut afla mai multe din monografia „Vechea Timişoară”, scrisă de Josef Geml, primarul oraşului în perioada 1914-1918.

„Ca întruchipare a omului drept, talentat şi harnic, Heinrich Baader reprezintă un ideal stâns legat de înflorirea oraşului. În anii 70 şi 80 precum şi la începutul anilor 90, pe vremea când omul nu dispunea de suficient personal tehnic, Baader, desfăşurându-şi toată energia, a condus gratuit lucrările tehnice ale oraşului.  A condus personal construcţia liceului real, a teatrului, a podului Hunyadi (n.r. azi Podul Traian) a bisericii parohiale romano-catolice din Cetate, a şcolii comunale din Cetate şi a şcolii de fete din Fabric, de asemenea a fost membru activ, cu bune cunoştiinţe profesionale, al comisiei urbane de construcţii care verifica toate construcţiile orăşeneşti. Înainte de introducerea iluminatului electric în anul 1884, Baader a intreprins călătorii de studii costisitoare, cu o influenţă decisivă asupra hotărârii oraşului şi a primaului Torok. La fel de altruist a procedat şi atunci când timp de ani de zile a administrat în mod gratuit cariera de piatră de la Şanoviţa, achiziţionată de oraş în anul 1883”, a scris Geml.
 

În cele scrise de Geml se poate vedea că altruismul şi dăruirea au caracterizat activitatea lui Baader, în toate domeniile vieţii publice.

„Previziunii şi energiei sale i se datorează faptul că Societatea de Tramvaie a cedat în anul 1899 şi a acceptat să treacă la utilizarea curentului electric. Şi tot meritul său a fost că, la cumpărarea de către oraş a Tramvaielor Electrice în anul 1903 pentru suma de 2,6 milioane de coroane, a reuşit să aducă la numitor comun interesele Societăţii cu cele publice ale oraşului...German de origine, nu numai că a învăţat perfect limba maghiară ci a fost întotdeauna printre promotorii culturii naţionale”, a mai scris Josef Geml.

Preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie

În anul 1909, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de activitate ca director al Societăţii de Tramvaie, în semn de recunoaştere a meritelor sale aduse dezvoltării oraşului, municipalitatea a votat înfiinţarea unei fundaţii „Baader” în valoare de 20.000 de coroane, veniturile urmând să fie folosite pentru burse de studii tehnice pentru tineri.

Baader a fost şeful Societăţii voluntare de salvare, preşedinte de onoare al Societăţii maghiare de muzică şi cânt, iar Camera de Comerţ şi Industrie Timişoara l-a ales în 1909 în funcţia de vicepreşedinte, iar în 1914 în funcţia de preşedinte. De asemenea, Societate Lloyd din Timişoara l-a ales în anul 1912 ca prim director.

În 1891, i-a fost acordată Crucea de Merit cu Coroană, iar în anul 1900 Crucea de cavaler a ordinului Franz Josef.

La 1 septembrie 1918, după aproape 50 de ani ca director al tramvaielor, s-a retras la pensie.

Citeşte şi:

Nostalgii timişorene. Amintiri despre oraşul de altădată: "Pe vremea tramvaiului cu cai"
 

Cu tramvaiul prin centrul Timişoarei: imagini istorice realizate de olandezul Oerlemans GALERIE FOTO

FOTO VIDEO Timişoara, oraşul tramvaielor nemţeşti. Cum s-a trecut de la rablele „Timiş“ la luxoasele „second-handuri“ din Bremen şi Karlsruhe