Medic rezident fără vise în Occident: îşi iubeşte ţara cum îi place lui Băsescu

„Când toţi o să fim îndrăgostiţi de ţara noastră, vom fi o ţară care are şanse de progres. Cât timp o să ne înjurăm ţara în fiecare zi o să avem o problemă”, a spus preşedintele Traian Băsescu într-un dialog cu un jurnalist care l-a întrebat pe şeful statului ce a vrut să spună prin afirmaţia „România este o ţară de mâna a doua”.

Ştefan Frenţ are 30 de ani şi s-a născut într-o familie cu patru copii. Cu tată medic, dar şi cu doi fraţi care au urmat cursurile Facultăţii de Medicină, Ştefan s-a hotărât să se înscrie la aceeaşi facultate la terminarea liceului. „La începutul clasei a XII-a nu eram foarte decis. Mi-au plăcut ştiinţele exacte, dar cum tatăl meu era în domeniu şi fratele mai mare la fel, am hotărât să merg pe această linie”, povesteşte Ştefan. Chiar dacă ştia oarecum ce înseamnă Facultatea de Medicină, primii ani au fost foarte grei pentru tânărul venit din Arad în Timişoara la studii. „Când am început să învăţ chestiuni de medicină adevărată mi-a plăcut foarte mult. Chiar şi faptul că a durat mult studenţia nu mi s-a părut o povară. A trecut repede”, a mai spus Ştefan. Acesta a terminat facultatea în primii opt, iar la examenul de rezidenţiat a ieşit pe locul 174 din peste 3.000 de candidaţi. „Rezidenţiatul a fost cel mai greu examen. Cinci luni am învăţat non stop. Mi s-a părut un examen care solicită mai mult memoria decât gândirea”, a spus medicul.

300 de lei după şase ani de Medicină



Cu o notă bună la rezidenţiat, Ştefan a avut posibilitatea să îşi aleagă specializarea. Debutul în cariera de medic nu a fost deloc încurajant pentru un tânăr care a învăţat şase ani şi i s-a dat un salariu jenant de 300 de lei. „Era foarte frustrant. Mai târziu salariile rezidenţilor au început să crească treptat”, a mai spus Ştefan. În anul doi de rezidenţiat, prin cunoştinţe comune a auzit de oferta unui spital din Franţa şi a depus documentele pentru a pleca acolo o perioadă de timp.

Spital din România versus spital din Franţa – realitate versus film SF

După opt luni de la depunerea documentelor, tânărul a primit invitaţia de a pleca în Franţa să lucreze pe Pneumologie, exact specializarea pe care şi-o dorea. „Mi-au spus că au un post liber şi dacă pot să merg cât mai rapid”, a mai spus medicul, care şi-a făcut bagajele şi a plecat. Când a ajuns în spitalul din Franţa, Ştefan a suferit un şoc, în sensul bun al cuvântului. „Sistemul este total diferit. Dotările sunt infinit mai bune. Când am ajuns acolo aveam impresia că sunt într-un film SF”, a mărturisit Frenţ.

Sprijinit să înveţe meserie

O diferenţă majoră dintre sistemele medicale din cele două ţări este tratamentul la care sunt supuşi medicii rezidenţi de către „greii” medicinei. Dacă la noi tinerii care vor să fie specialişti nu sunt băgaţi în seamă, sunt puşi să scrie numai reţete sau chiar sunt descurajaţi, francezii te responsabilizează, dar cu multă răbdare şi înţelegere. „La început a fost greu şi cu limba pentru că înţelegeam, dar nu puteam vorbi foarte bine. Au fost foarte amabili, gata să îţi explice orice cu răbdare. O altă chestie care m-a frapat a fost că acolo rezidenţii sunt aruncaţi în foc încă de la început, sunt încurajaţi să ia decizii, sa se descurce pe cont propriu. Nu numai că ai libertate, dar eşti împins de la spate să te formezi. La toate acestea se adaugă faptul că erau toate condiţiile necesare, ca şi dotări”, a povestit tânărul. Acesta a ajuns până acolo încât a făcut gărzi pe tot spitalul, cu toate că specializarea lui era Pneumologia. Cât despre partea financiară, „nici nu are rost să facem comparaţii. Pe lângă salariul satisfăcător, aveam asigurată cazarea, mâncarea şi inclusiv halatele”, a mai spus medicul.

Întors în „junglă” pentru dragostea de ţară

Chiar dacă francezii au încercat să îl facă pe Ştefan să uite că este un străin în ţara lor, aşa cum promisese, medicul a revenit în ţară, dar s-a lovit din nou, de birocraţie şi de sistemul bolnav din cap până în picioare, pe care e greu să îl caracterizezi după o simplă radiografie. „E bolnav din cap până în picioare. Are nevoie de o tomografie computerizată”, face tânărul haz de necaz.

Plătit prost pentru că munceşte prea mult

După ce s-a întors din Franţa, medicul a dat examen şi pentru postul de preparator la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara, care îi ocupă aproximativ opt-nouă ore pe săptămână. Cu toate că job-ul său de bază este cel de medic rezident, Ştefan nu poate fi plătit decât pentru munca de preparator, ajungând să câştige de două ori mai puţin decât colegii săi care sunt doar rezidenţi şi primesc sporurile de risc de la Pneumologie. „Este foarte frustrant să munceşti în plus şi să fii plătit atât de prost. Practic motivaţia financiară este nulă. Îţi vine să pleci cât vezi cu ochii. Când m-am întors, am fost conştient la ce mă întorc, dar este foarte frustrant”, spune medicul care câştigă în prezent mai puţin de 1.000 de lei. „Mă descurc aşa cum pot, pe de o parte pentru că nu sunt căsătorit, iar pe de altă parte pentru că stau în chirie cu mai mulţi prieteni pentru a plăti puţin, iar mâncare mai primesc de acasă”, a spus Ştefan.



„Dumnezeu a vrut să mă nasc aici”

La această dată, Ştefan a primit din nou invitaţie să meargă în Franţa. Este hotărât să plece acolo pentru o perioadă în care să acumuleze experienţă şi să câştige ceva bani, dar vrea să se întoarcă în România pentru că aici se simte acasă. „Întodeauna am cochetat cu ideea de a pleca, dar înclin balanţa spre a rămâne aici, unde îmi sunt toţi prietenii, familia. Oriunde în lume, oricât de bun ar fi traiul, tot un străin eşti.  Dacă Dumnezeu a vrut să mă nasc aici, ştie El de ce si El poarta de grijă”, a concluzionat medicul, care vorbeşte cursiv engleză şi franceză, şi care este pasionat de călătorii, în special de drumeţiile din munţi, dar şi de ski.