Ioan Slavici, dezamăgit de experienţa din Banat. S-a mutat la Timişoara să înveţe nemţeşte, dar s-a trezit că trebuie să studieze tot limba maghiară
0Ioan Slavici, născut în localitatea arădeană Şiria, a ajuns la Timişoara, în 1865, pentru a urma cursurile Liceului Piarist.
Scriitorul Ioan Slavici a studiat la Liceul Piarist din Timişoara în perioada 1865-1867. Slavici are un capitol întreg despre exeperienţa timişoreană, în „Lumea prin care am trecut”. „Pentru clasa a VI-a am trecut la Timişoara ca să-nvăţ nemţeşte, m-am pomenit însă prea târziu, căci călugării de acolo, deşi numai de puţini dintre elevi erau maghiari, introduseseră şi limba maghiară drept limbă de propunere. Rămâneam să-nvăţ limba germană vorbind ici cu unul, colo cu altul, căci Timişoara era atunci oraş german...”, a scris Ioan Slavici.
Scriitorul povesteşte că nu s-a simţit în largul său în Timişoara, unde pentru a face rost de bani mai dădea şi meditaţie de limbă...maghiară, limbă pe care o cunoştea bine. „La Timişoara, dar mai vârtos decât la Arad, am fost cuprins de sâmţământul afară din cale de nesuferit că nu sunt în stare să mă potrivesc în gând cu lumea în mijlocul căreia trăiesc”, mai spunea Slavici.
A petrecut doi ani şcolari la Timişoara şi în timpul acesta a cutreierat Banatul, de la Lugoj şi Caransebeş, până la Vârşeţ, Biserica Albă şi Panciova.
„Totdeauna şi pretutindeni m-am sâmţit în mijlocul unei lumi pentru mine străine. La Şiria (n.r. localitatea natală) şvabii erau în toate privinţele mai presus de ceilalţi consăteni ai lor, mai bine îmbrăcaţi, mai înaintaţi în cultură. Şvabii din Banat erau mai presus de cei din Şiria... La Orczidorf (n.r. astăzi Orţişoara), între Timişoara şi Arad, românii puseseră candidatura lui Vincenţiu Babeş (n.r. pentru Dieta de la Budapesta). Şvabii nu numai că n-au susţinut candidatura acesta, ci s-au încăierat cu românii, încât au rămas peste treizeci de oameni morţi. Mai aporopiaţi nu ne erau nici sârbii...”, mai scrie Ioan Slavici.
Lui Slavici, românii din Banat i se păreau diferiţi faţă de cei de dincolo de Mureş. „Aceştia nu numai în ceea ce priveşte limba şi portul, ci şi după întregul lor fel de a fi mi se păreau foarte deosebiţi de fraţii lor de pe ţărmul din drept al Mureşului. În deosebi mai lipsiţi de voie bună şi de inimă deschisă. Fiind, între altele, unul dintre puţinii români care vorbeau bine ungureşte, chiar şi daca-aş fi voit să mă apropriu de dânşii, mă ţineau ei departe”, a povestit Ioan Slavici.
Scriitorul susţinea că a fost printre elevii preferaţi ai profesorului său de literatură maghiară. „Fiindcă însă vorbeam bine-n limba maghiară şi cunoşteam literatura maghiară, patre Hemmen avea un fel de slăbiciune pentru mine, colegii mei ziceau că ţiu cu el fiindcă sunt slugarnic şi ţin să intru în graţiile lui...Nici nu prea era altminteri viaţă românească la Timişoara unde românii, mult mai puţini decât la Arad, erau risipiţi prin suburbii şi socotiţi în toate privinţele mai prejos decât sârbii care-şi aveau acolo episcopia şi unul din centrele culturale”, a încheiat Ioan Slavici evocarea perioadei timişorene. El se înscrie la liceul maghiar din Arad în anul şcolar 1867 – 1868, iar în aprilie 1869 se înscrie la Facultatea de Drept din Viena.
Citeşte şi:
Ioan Slavici medita băiatul grofiţei Konigsegg pentru a se suţine financiar