FOTOREPORTAJ Poveste de iarnă din Parcul Botanic

Copacii acoperiţi cu zăpadă, aleile albe, băncile pe care stă acum doar neaua şi râsetele fericite ale copiilor ieşiţi la săniuş au transformat Parcul Botanic într-un colţ de poveste, într-o strofă de Coşbuc.

Frigul crapă pietrele în Banat. La Timişoara, în inima pustei bănăţene, totul este bocnă. Există un loc în oraş unde păşeşti într-un tablou de un alb ireal. Pare o bucăţică de pădure de la munte sau o părticică dintr-un basm. Brazii au pe ei ghirlande albe, pufoase şi produc trecătorului iluzia că este în vârful unui munte. Cu câţiva paşi mai încolo un mesteacăn te lasă fără cuvinte. Pare un uriaş din porţelan, cu coaja lui albă acoperită de gheaţă.

Asfaltul negru care tăia parcul sub paşii trecătorilor ieşiţi la plimbare pe alei a dispărut. Nici pământul care îl străjuia nu se mai vede. Numai băncile şi ordinea arborilor spun îţi spun pe unde să păşeşti. Deasupra cărărilor pavate cu zăpadă bătătorită pluteşte un tavan croşetat din mii de rămurele învelite în gheaţă. Numai câte o mierlă zgribulită pătează albul în care sunt scufundate ramurile de deasupra trecătorilor.

Este atât de frig încât ai impresia că a îngheţat şi aerul. Plutesc în el milioane de cristale minuscule care par a dansa înnebunite, pe o muzică invizibilă, deasupra băncilor acoperite cu frişca rece a iernii. În dansul lor nebun, micile cristale transparente despică lumina albă în mii de raze de culoare, topite într-o secundă în valsul alb din jur.

Dacă nu exista săniuşul, cu siguranţă acest tărâm de poveste era prizonier într-o linişte perfectă. Copiii fericiţi, ieşiţi aici la săniuş, sparg în mii de cioburi invizibile cele mai zglobii cuvinte. Când au încercat să imite o bucăţică dintr-un munte, grădinarii nu bănuiau că munca lor va face fericiţi micuţii stăpâni de sănii.



Nu e cine ştie ce derdeluş, dar e atât cât să facă o mogâldeaţă de om să se simtă în vârful celui mai spectaculos munte. Cel puţin asta înţelege trecătorul din zâmbetele celor mici, din obrăjorii îmbujoraţi de frig. Din fericirea cu care se răstoarnă în zăpadă când nu reuşesc să stăpânească bine sania.



O banală plimbare prin Parcul Botanic se transformă, sub patina iernii, într-o aventură spectaculoasă între paginile unui basm cu urşi polari. Într-o drumeţie prin pădurea în care vânează argaţii de la curtea Crăiesei Zăpezii.


click pe poze pentru galerie foto