Fotograful Răzvan Voiculescu: „Dacă vedeau un homar, ţăranii îşi puneau mâna-n cap“ GALERIE FOTO

Celebrul fotograf Răzvan Voiculescu a cutreierat ţara doi ani, a imortalizat feluri neobişnuite de mâncare, tărâmuri ascunse, oameni şi poveşti. Rezultatul a fost „Bucătăria Hoinară“, un album foto de călătorie despre locuri şi oameni. Astăzi (joi, 15 decembrie), fotograful îşi lansează cartea şi în Timişoara. Evenimentul are loc în Bierhaus, de la ora 19.00.

Şase bucătari, un fotograf şi nenumărate reţete culinare neobişnuite. Cum a funcţionat, de fapt, acest proiect?
Am ales sate mai greu accesibile, am mers împreună cu câte un bucătar, un cameraman şi un ajutor de bucătar. Restul maşinii era plin de ingredientele noastre. Aveam cu noi câte 50-60 de kilograme de ingrediente. Când descărcam totul din maşină, acolo era un fel de bazar, numai lăzi, cineva trebuia să ne ajute.

Se pregătea mâncare sofisticată, nu tradiţională, în gospodăriile oamenilor. Cum îi alegeaţi? Stabileaţi dinainte unde veţi găti, sau mergeaţi la risc?
Mergeam la risc, singura excepţie au făcut-o câteva gospodării în care îi ştiam pe proprietari de la albumele mele precedente.

Pur şi simplu dimineaţa vă urcaţi în maşină şi vă duceaţi în zona cutare, unde luaţi la rând gospodăriile?
Da. În zona Banatului, spre exemplu, am fost la un moment dat pe un vârf de deal unde este un sat de cehi, Ravensca, nu are niciun suflet românesc. De la ei, când este senin, se vede Dunărea. Dacă ninge, acolo au rămas. Extrem de primitori, am rămas interzis!

DAŢI CLICK PE FOTOGRAFII PENTRU O GALERIE FOTO DE LA INTERVIUL CU RĂZVAN VOICULESCU

Înţelegeau ce vreţi de fapt să faceţi?
Nu, majoritatea nu au înţeles niciodată. Cel mai avansat în înţelegerea acestui balamuc a fost un bătrân dintr-un sat din Banat, unde am fotografiat în faţa gospodăriei lui. Am văzut acolo un copac ciudat şi am întrebat, bună ziua, nu ne lăsaţi să facem un foc aici, lângă casa dumneavoastră? Păi ce vreţi să faceţi? Suntem turişti şi vrem să gătim ceva. Adică un fel de grătar? Nu chiar grătar, dar ceva asemănător. Horia al meu, bucătarul, avea nişte peşti japonezi din care voia să facă o nebunie. Când am scos bliţurile, bătrânul a zis: „Domniile voastre aţi fost simpatice, dar faceţi altceva pe-aici“. Adică, în felul lui, a zis, „Lăsaţi-mă cu din astea că aţi fi turişti! De fapt aveţi un întreg studio cu voi“.

De obicei asta era povestea, spuneaţi că sunteţi turişti?
Da, ce să zicem altceva? Când auzeau şi de filmat, prima întrebare era: ne daţi la televizor? Unii dintre ei au şi apărut, pentru că cei de la TVR2 ne-au şi însoţit de şapte ori în doi ani. Apoi deveniseră vedetele satului. Nu se mai putea vorbi cu ei. Am mai trecut pe la ei după aceea, pe unii i-am sunat să îi anunţ că a apărut albumul. Le luam mereu numerele de telefon, celor care aveau aşa ceva.

Au fost şi situaţii în care oamenii erau retincenţi?
Da, dar nu multe, ocazional. Nu prea am avut probleme. O bună parte din găteli sunt făcute pe vârfuri de deal sau la liziera unei păduri, unde nu mai era nimeni, doar noi şi natura.

Mâncarea era mereu ieşită din comun?
Da, foarte foarte rar a fost ceva românesc. A fost o dată un bulz, o dată un cârnat şi cam atât.

De fapt care era ideea acestui mix dintre o mâncare din altă ţară, gătită pe teritoriu românesc?
O îmbinare de culturi, pentru că bucătăria face parte din cultura unui popor. Prin acei bucătari am adus bucătăria lumii pe un plai mioritic. De asta şi ţăranul, când vedea un homar, îşi punea mâna-n cap şi zicea „Ia-l de aici!“. Mulţi au refuzat să mănânce.

DAŢI CLICK PENTRU A VEDEA CÂTEVA FOTOGRAFII DIN ALBUMUL "BUCĂTĂRIA HOINARĂ"

Printre cei care apar în fotografiile din „Bucătăria Hoinară“ se numără şi Mircea Dinescu.
Da. Când este în bucătărie, Mircea Dinescu este complet alt om, nimic din ce se vede la televizor. Este prins în miresme, i se învârt ochii, dă din mâini, găteşte doar cu mâinile. Fabulos! Când vin la el grupuri foarte mari, mai are şi nişte ajutoare, pe care tot el le-a învăţat. În rest, doar el găteşte, mai ales când e vorba de grupuri de prieteni.

Dumneavoastră gătiţi?
Cum să nu! Cred că ştiu să fac omletă, cred că pot să pun şi vinuri în pahare. Fac şi sandvişuri, dacă îmi aduc aminte cum! (Râde)

Unde v-a făcut mai mare plăcere să fotografiaţi?
Nu există, din simplul motiv că peste tot am avut uşi care s-au deschis şi cazuri în care eu oboseam să tot explic şi îi rugam pe bucătari. Stimată doamnă, uitaţi maşina asta, ştiţi, avem multe ingrediente şi am vrea să stăm în curte. Păi de ce, am şi eu mămăligă? Nu, nu, nu, noi avem chestii mai speciale, dar vă invităm la masă. Adică ce, eu n-am bani să mănânc? Îmbogăţirea a fost conexiunea cu oameni complet din alte lumi, care nu au nicio legătură cu viaţa noastră de beton şi unde, din acele zece cuvinte pe care ţi le spun, dacă le asculţi, poţi de foarte multe ori să tragi o învăţătură.

„BUCĂTĂRIA HOINARĂ“ PENTRU TIMIŞORENI

Lansarea albumului „Bucătăria Hoinară“ are loc astăzi (joi, 15 decembrie), de la ora 19.00, în Bierhaus. Se va prezenta şi un scurtmetraj de making-of al abumului foto. Evenimentul va fi prezentat de scriitorul şi jurnalistul Robert Şerban. Răzvan Voiculescu s-a născut în Bucureşti. A studiat la Institutul de Arte Plastice din Copenhaga, după care s-a specializat în grafic design şi fotografie la Colegiul de Arte Vizuale din New York. S-a întors în ţară în anul 1994. Întrebat de ce a revenit, spune că, de fapt, nu simte că ar fi plecat vreodată. „Niciodată nu am contestat ideea că mă simt bine pe pământul pe care m-am născut. Iubesc acest pământ“, spune fotograful.

Aflaţi mai multe despre albumul „Bucătăria Hoinară“