FOTO Pelerinaj la casa din Timişoara a unuia dintre cei mai străluciţi generali maghiari
0An de an, pe data de 15 martie, reprezentanţii comunităţii maghiare din Timişoara se adună în Piaţa Sf. Gheorghe, la plăcuţa memorială aflată pe casa în care s-a născut Klapka Gyorgy, unul din străluciţii generali ai Revoluţiei Maghiare din 1848-1849.
Timișoreanul Klapka Gyorgy s-a născut în 1820 în casa aflată în Piața Sf. Gheorghe. A fost fiul lui Klapka Jozsef, fostul primar al Timișoarei între 1819-1833, de a cărui nume se leagă prima bibliotecă de împrumut din imperiul Austriac, din Ungaria și de pe actualul teritoriu al României. Acesta a fost deschis în 1915 și a pus la dispoziția timișorenilor peste 4.000 de volume.
GALERIE FOTO
Klapka Gyorgy studiază în orașul natal, la Liceul Piarist, apoi la Kecskemet și Szeged. În 1838, la vârsta de 18 ani, ajunge la școala militară de la Caransebeș. Grație intervenției tatălui său izbutește să ajungă în detașamentul maghiar regal de elită, apoi în garda vieneză. Aici a fost avansat la gradul de locotenent major, dar în 1847 se retrage din militărie.
Adjunct al ministrului forțelor armate
În 1848, la începutul Revoluției Maghiare, Klapka Gyorgy pleacă în misine în Ardeal, pentru a mobiliza oștirea secuiască. Devine comandant de companie al batalionului de honvezi, iar apoi Lajos Batthyany l-a numit comandantul lucrărilor de fortificații și de artilerie ale cetății Komarom (astăzi în Slovacia).
După îndeplinirea cu succes a misiunilor din Ardeal și de la Komarom, este înaintat la gradul de maior, iar apoi Kossuth îl numește comandant al corpului de armată din zona Tisei superioare, cu rangul de colonel. La 6 aprilie 1849 a fost numit general, devenind și adjunct al ministrului forțelor armate.
Klapka Gyorgy
Viața în exil
Cea mai glorioasă perioadă de militar este cea dintre mai și octombrie 1849, petrecută la Komarom, unde este comandantul cetății, pe care o apără cu măestrie. Cetatea este predată de abia pe final, doar în urma negocierilor. După ce predă cetatea, pleacă în exil, mai întâi în Turcia, apoi la Londra, Paris, Leipzig, iar în final se stabilește la Geneva.
În 1855 primește cetățenia elvețiană, devenind membru al adunării naționale a Elveției. În 1859, pe vremea războiului austriaco-italo-francez, se implică în organizarea legiunii maghiare din Italia. În luna mai a anului 1859, întemeiază, la Paris, împreună cu Kossuth Lajos și Teleky Laszlo, guvernul ungar în exil.
Parlamentar de Timișoara
După Concordatul austro-ungar, se întoarce în țară, devenind pentru câțiva ani parlamentar ca reprezentant al Timișoarei. În 1868 este ales președinte al asociației de honvezi. După ce se retrage din viața militară și public, pe 7 mai 1892 se stinge din viață la Budapesta. La funerariile sale o mulțime de 30.000 de persoane au cântat imnul Klapka, compus în onoarea sa, la Komarom.
Mormântul lui Klapka de la Budapesta
Citiți și:
Timişoara sub asediu în timpul Revoluţiei Maghiare din 1848-49