FOTO Ce jucării aveau copiii din România în timpul comunismului. „Conţineau piese mici, puteau fi înghiţite, unghiuri tăioase, vopsea pe bază de plumb“

Cristian Dumitru este cel mai mare colecţionar de jucării din România, iar cea mai mare parte din piesele colecţiei sale provin din comunism. El a deschis o expoziţie şi în Timişoar.

Cristian Dumitru are 53 de ani, dar şi-a păstrat sufletul de copil. A strâns, alături de fratele său, peste 15.000 de piese. În urmă cu câţiva ani a amenajat şi un mic muzeu, în Bucureşti, însă o întâmplare nefericită l-a lăsat doar cu spaţiul virtual: www.muzeuljucariilor.ro.

Pentru a-i bucura însă pe copiii de azi şi de ieri, bucureşteanul e mai mereu pe drumuri. Străbate ţara în lung şi-n lat pentru a prezenta în expoziţii jucăriile românilor de odinioară. „În 2006, ne-am dat seama că aveam foarte multe jucării, aşa că ne-a venit ideea să facem un muzeu. Am reuşit să facem până la urmă un muzeu particular, la un club al copiilor. A existat câteva luni, până a avut loc un incendiu. O parte din jucării au fost afectate şi în plus am fost şi evacuaţi. De atunci, din 2007, călătorim prin ţară. Avem un muzeu itinerant. Ne întâlnim şi cu alţi colecţionar, alţi copii. Avem peste 30 de expoziţii organizate în ultimii zece ani. Avem jucării cu adevărat istorice, din 1900, 1920, 1930, dar şi jucăriile comuniste“, a declarat Cristian Dumitru.

Jucăriile din epoca comunistă stârnesc zâmbete nu numai în rândul copiilor. Oameni maturi îşi regăsesc o parte a copilăriei. „E interesant să vedeţi cum explică părinţii copiilor: «Pe asta am avut-o şi eu», «Pe asta a avut-o vărul meu», «Cu aşa ceva ne jucam şi noi». Jucăriile erau ceva de lux în acei ani de relativă sărăcie, copiii nu aveau atâtea jucării ca cei de azi“, a povestit colecţionarul.

Strânge jucării din copilărie

Cristian Dumitru spune că a început să colecţioneze jucării, la început, inconştient, încă din perioada copilăriei: „Am observat că mulţi dintre colegii mei aruncau jucăriile, alţii le dădeau pe ţigări şi alte lucruri. Încet, încet, am început să le strâng. De la colegii mei, de la verii mei, iar o primă bază a colecţiei s-a conturat prin 1983, când trebuia să plec în armată. Toţi credeau că o să renunţa la acest hobby. Vitrina de bibelouri a mamei era plină de jucării, machete de avioane, trenuleţe. Dar nu am renuţat, mi-am dat seama că pot să duc mai departe această colecţie. Aşa că în anii ’80 am început să strâng serios jucăriile. Era greu, nu erau târguri, nu era internet, era greu să găseşti jucării. Abia aşteptam excursiile la Braşov şi în alte locuri din ţară, unde găseai alte jucării decât în Bucureşti“. 

Acum a ajuns pentru prima oară la Timişoara, la mansarda Bastionului Theresia, unde a inaugurat o expoziţie care cuprinde aproximativ 1.000 de jucării. O mare parte din jucăriile expuse au fost fabricate la Timişoara şi Lugoj, colecţionarul dorind astfel să arate rolul jucat de această regiune în realizarea jucăriilor. Expoziţia poate fi vizitată până pe data de 1 iulie.

Despre capitala Banatului spune că este un loc în care venea tot timpul după jucării. Agatex, Ambalajul Metalic (AMT) sau Interprinderea Poligrafică (ITP) ori Intreprinderea „9 Mai“ din Lugoj erau cândva cei mai mari producători de jucării din România. „Foarte rar ajungeam în perioada comunistă la Timişoara. Aici era cel mai concentrat centru de produs jucării. Pe lângă fabricile de la Timişoara şi Lugoj, mai erau Aradul şi Oradea, unde se făceau jucării. În Bucureşti nu aveam decât Metaloglobus“, a afirmat Dumitru.

Avionul Tarom costa 58 de lei

Una dintre piesele expoziţiei din Timişoara e macheta unui avion Tarom. „Avem acest avion Tarom era făcut la Ambalajul Metalic din Timişoara, după un avion care nu a fost niciodată în dotarea Taromului. Macheta a început să fie făcut în anii ’60 . E interesant că a fost realizat în întregime din tablă litografiată. Ea nu se vopsea, era ca o coală de tipar. Dacă ne uităm la ea, nu respectă nici jumătate din standardele de securitate de azi, are piese mici, care pot fi înghiţite, are unghiuri tăioase, vopsea pe bază de plumb. Acum e o ştiinţă întreagă să nu se rănească un copil. Dar generaţii întregi s-au jucat cu astfel de jucării şi au supravieţuit. În epocă era o jucărie scumpă, în 1971 a costat 58 de lei. Era o sumă, pentru că o prăjitură costa 1,60 lei“, a explicat Cristian Dumitru.

De asemenea, tramvaiul realizat din tablă, o jucărie populară în România anilor ‘60-’80, a fost fabricat de întreprinderea Agatex. În 1979 costa 37 de lei. A rezistat în librării până în anii 1991-1992.

„Piticot”, „Nu te supăra frate”, „Păcălici” sau „Dacii şi Romanii”

Intreprinderea Poligrafică Banat era cea mai mare fabrică unde se realizau jocuri din carton, cu peste 1.000 de angajaţi. Aici s-au născut celebrele jocuri „Animale din continente”, Piticot”, „Nu te supăra frate”, „Păcălici” sau „Dacii şi Romanii”.

„L-am cunoscut pe creatorul jocului «Animale din continente», Septimiu Nicolau. Încă mai trăieşte. Acest joc a fost brevetat, plătit cu drepturi de autor, trebuia să primească un leu la fiecare joc vândut. În prima săptămână s-au vândut 10.000 de jocuri, iar Ceauşescu personal i-a tăiat drepturile de autor. În 15 ani s-au vândut un milion de jocuri“, a mai spus Dumitru.

Criza jucăriilor din România

Dacă în anii ‘50-’60, în România s-au făcut jucării de calitate, economia lui Ceauşescu a dus la o veritabilă criză. Aproape toţii copiii aveau acasă cam aceleaşi jucării. „Industria românească de jucării nu realiza mari invenţii, copiau pur şi simplu jucării germane, franţuzeşti. Declinul fabricilor de jucării a început în anii ’80, când s-a trecut la economii de materiale. Nu se mai făceau din tablă, ci din plastic. Nu mai erau rezistente, nici nu aveau prea multe piese. Aşa că toţi eram obsedaţi de jucării din fier. În România e început o criză de jucării. Nu au ţinut cont că de aşa-zişii decreţei, care erau aşa de mulţi că părinţii lor nu aveau jucării să le cumpere. Erau prea mulţi copii, prea puţine jucării disponibile pe piaţă. Chiar şi cele chinezeşti se vindeau pe sub mână“, a încheiat colecţionarul.