FOTO Bulgăruş, satul pierdut al şvabilor. Germanii s-au întors să sărbătorească 250 de ani de la începutul colonizării

Vechii locuitori ai Bulgăruşului (Bogarosch), un sat aparţinător comunei Lenauheim, s-au întors în Banat pentru a sărbători 250 de la ani de la colonizarea satului.

GALERIE FOTO

Satul Bulgăruş, comuna Lenauheim, aflat la 40 de kilometri de Timişoara, a avut parte din nou, după mulţi ani, de un kirchwei. Biserica romano-catolică din localitate, aflată într-o avansată stare de degradare, a fost din nou plină, după foarte multă vreme, la Întâlnirea Şvabilor din Bulgăruş, ocazionată de 250 de ani de la conizare.

Vechii locuitori ai Bulgăruşului, emigraţi în Germania, au revenit în număr mare în satul natal, care, din păcate, nu mai seamănă deloc cu locul pe care l-au lăsat. După mult timp, pe străzile satului s-a putut vedea din nou portul popular şvăbesc, a răsunat din nou muzica germană.    

Satul Bulgăruş (Bogarosch, după vechea numire germană) a fost reînfiinţat în 1769, de către coloniştii germani aduşi din Lotaringia, Luxemburg, Austria Superioară şi Hessa. Fiecare dintre cele 200 de familii a primit un lot de casă, 34 jugăre de pământ, materiale de construcţii şi li s-au acordat diverse privilegii şi scutiri de impozite. 

În vara anului 1769, localnicii aveau deja şi o casă de rugăciune, iar în 1770 au deschis şi şcoala. În 1771 a fost înfiinţată parohia romano-catolică, iar în 1773 a fost ridicată biserica de azi.

În urma epidemiei de ciumă din 1831-1836, 107 persoane au murit. 

În 1890, Bulgăruş avea 3130 de locuitori. Înainte de unirea Banatului cu România, Bulgăruş aparţinea judeţului Torontal. În 1910 avea 2640 de locuitori: 2462 germani, 75 maghiari, 57 ţigani şi 45 români.

În 1930, satul avea 2.350 de locuitori: 2176 germani, 85 ţigani, 30 români, 20 maghiari.  

În 1940, în localitate trăiau 2269 de şvabi (93 la sută din populaţie).

După al doilea Război Mondial, populaţia germană a continuat să scadă, iar cea românească în creştere.

În timpul deportărilor în Bărăgan, localitatea a fost una dintre cele mai afectate din întreg Banatul, nu mai puţin de 559 de persoane fiind deportate (circa un sfert din totalul populaţiei). În scurt timp, raportul etnic s-a schimbat radical, populaţia germană scăzând sub 50 la sută. 

În 1977, din 2.559 de locuitori, 1.125 erau germane, 1286 români. Şvabii au continuat să plece în număr mare în anii ’80. După Revoluţia nticomunistă, în 1992, la Bulgăruş mai erau 125 de şvabi. Conform recensământului din 2002, mai erau 50 de germani.

În timpul deportărilor în Bărăgan, localitatea a fost una dintre cele mai afectate din întreg Banatul, nu mai puţin de 559 de persoane fiind deportate (circa un sfert din totalul populaţiei). Exodul germanilor s-a produs de-a lungul perioadei comuniste şi în final, după 1990. 

În 1996, la Bulgăruş răiau 26 de germani, dintre care şase foşti deportaţi în Bărăgan.

Astăzi satul este majoritar român, cu o comunitate consistentă deţigani (circa 250).

Ultimul kirchwei de la Bulgăruş a avut loc în 1994.

Localitatea Bulgăruş este atestată pentru prima dată de documente ungare care datează de la 1452 şi 1493. Atunci avea numele de Bogaros. În timpul ocupaţiei otomane a Banatului a fost complet pustiită şi a dispărut spre sfârşitul secolului XVI. La conscripţia din 1717 ea apare ca fiind nelocuită. Vechea vatră a satului a fost identificată la circa 100 kilometri de satul actual.