Experienţa unui tânăr dascăl cu sistemul de învăţământ românesc. „Unii de aici, din şcoală, ar trebui să treacă pe la un psiholog, măcar de două ori pe an“
0Călin Rus din Timişoara a povestit, printr-o postare pe Facebook, o întâmplare de acum 17 ani, când începea şcoala ca tânăr dascăl de Limba Română.
La acea vreme, Călin Rus făcea cercetare la Fundaţia “A treia Europă” –în antropologie cultural. Pentru că viitoarea soţie a rămas însărcinată, a căutat un post în învăţământ. A fost repartizat la o şcoală de lângă Timişoara.
Avea să descopere ce înseamnă “Şcoala penitenciar”. Redăm mesajul postat pe Facebook.
“Intru în clasă (pentru că aveam oră cu elevii mei din clasa a 7-a a unei şcoli dintr-un sat limitrof Timişoarei) fără să am nici cea mai vagă idee despre ce mă aştepta. Mă întâmpina el, acel elev, care îşi ţinea batista înroşită de sângele ce-i cursese din buza inferioară.
Aş vrea să pot să vă transmit emoţia din ochii lui când m-a rugat, ruşinat de starea lui, să îl las să plece acasă ...
Apoi am clarificat împreuna cu colegii lui că fusese lovit cu palmele de doamna de franceză, <pentru că a râs şi nu şi-a făcut tema ..., domnu' profesor>, mi-au spus copiii…
Ajung în sala profesorală, predau catalogul altui dascăl şi încerc să aflu cine este doamna de franceză, dar nu apuc pentru că, în încăpere intră fornăind şi vociferând o persoană în jur de 55-60 ani, care trânteşte catalogul pe masa profesorală şi începe să îl înjure pe el, pe acel elev, cu buza inferioară spartă şi cu batista plină de sânge ...
Şi ea concluzionează, horcăind: <nişte nebuni, nişte nemernici cu familiile lor, că ar trebui toţi să fie duşi la psihiatru ...>.
Se uită spre mine: <că dumneata eşti nou şi fără experienţă, încă nu întelegi cu ce ai de a face ...>.
Mă uit la ea şi îi spun că are o oarecare dreptate..., <unii de aici, din şcoală, ar trebui să treacă pe la un psiholog, măcar de două ori pe an>, apoi dau ies, suna şi trebuia să mă prezint la clasă.
Lângă mine, profa de engleză râde surd şi tâmp, iese jenată şi îmi spune că vorbim la pauză. Dar nu am mai vorbit niciodată...
Ştiu unde am greşit eu faţă de el, faţă de acel elev – trebuia să îl iau pe copilaş şi să îl conduc acasă la părinţii lui; apoi să-i urmez la poliţie pentru a declara contextul şi la Parchet, pentru plângerea penală.
Pe lângă asta, altele, de unde faptul că am renunţat să fiu profesor în şcoala socialistă românească. Dar asta nu e o poveste despre el, acel elev cu batista plină de sângele scurs din buza inferioară, spartă cu palmele de către doamna profesoară de franceză”.
Călin Rus a abandonat în scurt timp învăţământul. “A fost o evaluare rapidă a unui context pe care l-am definit încă de atunci <paradigmatic>. L-am multiplicat în abstract şi am concluzionat că sunt individualist (cu tot ce implică definiţia) şi mi-am căutat drumul în viaţă călăuzit de ideea de a depinde de mine şi de inteligenţa mea”, a completat Călin Rus, care lucrează acum în domeniul IT.