Despre graiul bănăţean: „La bănăţeni, ziua este dzâuă, iar Dumnezeu Dumnedzău”
0Scriitorul şi filosoful Lucian Blaga, care a locuit în perioada în perioada 1924-1926 la Lugoj, spunea: "Cultura Banatului reprezintă barocul etnografiei româneşti"
Scriitorul şi filosoful Lucian Blaga, una din personalităţile impunătoare ale culturii interbelice din România, a locuit în perioada în perioada 1924-1926 la Lugoj. Mai mult, Blaga avea să se căsătorescă cu Cornelia Brediceanu, fiica marelui om politic bănăţean Coriolan Brediceanu. Lucian Blaga avea avea să se îndrăgostească de graiul bănăţean.
Scriitorul timişorean Marius Ghilezan a publicat pe blogul său un fragment din “Barocul etnografiei româneşti”, scris de Lucian Blaga, apărut în revista”Banatul” în ianuarie 1926.
“Cultura Banatului e neapărat o cultură etnografică, anonimă, populară. Ţăranul de aici are un cuvânt, prea cunoscut ca să-l mai amintim, de-o extraordinară mândrie locală. Oricât de „ţanţoş” şi de caraghios ar părea ţăranului de aiurea, bănăţeanul are totuşi dreptate să se socotească într-o anumită privinţă „fruncea”. Solul mănos, belşugul în pâine şi vin, un temperament cu multă conştiinţă de sine, s-au întâlnit pentru a crea sub inspiraţia continuă a unui minunat peisaj o floră culturală de-o bogăţie barocă. (…) Ardealul are o cultură etnografică incomparabil mai săracă, iar despre celelalte provincii nici nu mai amintim. Un fapt incontestabil se poate deci preciza: cultura Banatului reprezintă barocul etnografiei româneşti. Vorbeşte pentru aceasta şi felul celor câtorva personalităţi care s-au ridicat cuoarecare relief din masa bănăţeană”.
“Lucian Blaga avea să spună că dialectul bănăţean e singurul dintre toate, în care o doamnă din înalta societate când vorbeşte rămâne la fel de frumoasă. În dialectul bănăţean, în acord cu spiritualitatea locului, consoanele tari se înmoaie, pentru că limba e purtarea omului şi nu portul sufletul omului. Aşa e paorele care timp de câteva secole nu a avut voie să intre în cetatea pe care o venera. La bănăţeni, ziua este dzâuă, iar Dumnezeu Dumnedzău. Lugojeanul se grăbeşce pră geal, unge ginu e o ţâră mai bun în şol”, scrie Marius Ghilezan.