Cum se prepară prăjitura „Lepa Brena“, o idee excelentă pentru desertul de Crăciun

Pentru masa de Crăciun, renumitul bucătar bănăţean Uica Mihai propune o prăjitură care poartă numele uneia dintre cele mai îndrăgite cântăreţe din fosta Iugoslavie: Lepa Brena.

Cântăreaţa Lepa Brena a vândut treizeci de milioane de albume în lumea întreagă, ceeace o face cea mai bine-vândută solistă din istoria Balcanilor. Pentru bănăţeni, Lepa Brena a însemnat ceva. Muzica ei i-a fascinate în anii '80, având în vedere că una din supapele o reprezentau posturile de televiziune şi de radio sârbeşti. 
 

Concertul ei de la Timişoara, din 1984, a fost cel mai mare concert din România comunistă. Pe arenă “1 Mai”, Lepa Brena a cântat înfaţa a peste 50.000 de oameni. În timp ce Lepa Brena îşi vede de cântat şi azi, nostalgiicii din Banat se mai gândesc la vremurile de odionioară. Printre ei şi bucătarul Uica Mihai, care a inventat prăjitura...Lepa Brena. 

„Care prăjitură se numeşte aşa fiindcă e dulce ca solista cu picioare lungi până la stele”, spune Uica, pe blogul său cu bunătăţi.

Dar iată cum se face prăjitura Lepa Brena, povestită de Uica Mihai.

„Fă un aluat comun pentru blat de tort, măcar din opt ouă. Şi aluatul ăsta desparte-l în două cantităţi pe cât posibil egale. Şi uneia dă-i aromă de vanilie cu esenţă ori cu vanilie curată.

Iar celeilalte să îi faci obraz ciocolatiu cu cacauă fără să fii zgârciob.

Şi trebuie să coci în tavă mare pătrată două blaturi nu prea grosuţe, să fie cam de două degete. Şi cât stau ele să se odihnească te apuci de creme.

Freacă pe baie de abur zece gălbenuşuri proaspete cu o cantitate egală de zahăr pudră şi când începe să ţi se lege compoziţia, să pui unt topit, cam un sfert din cantitatea care îţi stă ţie pe abur. Şi mestecă vârtos, controlează temperatura şi trebuie să îţi iasă o cremă fină cu luciu şi sclipire de ochi de peşte viu.

Şi crema asta o să o împarţi în trei. Prima parte se cuvine să fie cu aromă de lămâie stoarsă şi o pui repede peste blatul arămiu cu gust de cacao. peste ea pui al doilea strat de cremă în care pui cacao şi scorţişoară să fie contrast frumos şi de culoare şi de gust. Iar ultima cremă să o parfumezi cu rom şi în culoarea ei să o aşezi ca al treilea strat. Acum pui deasupra foaia de blat cea albă şi deaupra mai trebuie să faci un obraz din albuşurile care ţi-au rămas, bătute cu telul, amestecate cu zahăr şi esnţă de migdale şi doar un strop de gelatină înmuiată în apă caldă. 
 

Operaţia asta de pe urmă e cea mai periculoasă fiindcă s-ar putea dacă nu ştii să lucrezi cu cofeturi, să îţi cadă bezeaua. Iar deasupra de tot poţi să mai tragi o pudră de cacao şi să faci cu dinţii furculiţei nişte modele după cum te taie capul.

Acum trebuie să ai răbdare până a doua zi, fiindcă Lepa Brena trebuie să stea în culise, ca să se îmbine toate aromele şi să îşi tragă aluatul copt şi porţia lui. Şi la sfârşit să tai prăjitura asta în romburi cu un cuţit cu lama înmuiată în apă caldă şi rombuleţele să le aşterni printre celelalte mărunţişuri bănăţeneşti în aşa fel încât pofticiosul să răscolească cu degetele flămânde ca să îşi aleagă bucata preferată. 

Cam asta-i Lepa Brena, nu mare scofală, dar cu gust de muzică cerească”.