Cum poţi să ajungi luptător de sumo. Ca să poţi intra în clasa greilor trebuie să ai peste 120 de kilograme

După ce drumul străinilor a fost deschis, tot mai mulţi luptător s-au înscris în competiţia japoneză. În ultimii ani, cei care au primit titlurile de yokozuna sunt originari din Mongolia

Sumo este o luptă japoneză pe un ring special, în care este declarat învins adversarul obez care este scos în afara ringului sau cade primul pe podea. Pierde cel care atinge podeaua cu orice parte a corpului în afară de tălpi. Este interzis să îţi loveşti adversarul, să-l calci sau să-l tragi de păr. Sumo este considerat sportul naţional al Japoniei, având elemente ritual care îşi au originea în religia shinto.

Cel mai înalt rang în sumo este yokozuna. Deşi e un sport cu o vechime de peste 2.000 de ani, până în anul 1993, acest rang nu a putut fi obţinut decât de sportivi japonezi, străinii nefiind agreaţi în acestă ramură.

Regulile s-au schimbat în ultimii decenii, iar primul care a spart gheaţa a fost luptătorul hawaian Akebono. 

Poate cel mai celebru străin din sumo este Konishiki, tot din Hawai, deţinător al recordul celui mai greu luptător, cântărind 287 de kilograme (la o înălţime de 184 centimetri).

După ce drumul străinilor a fost deschis, tot mai mulţi luptător s-au înscris în competiţia japoneză. În ultimii ani, cei care au primit titlurile de yokozuna sunt originari din Mongolia. Chiar şi Canada a dat un sportiv de sumo, pe John Tenta, care a trecut apoi la wresling sub numele de Earthquake. 

Al doilea yokozuna nejaponez a fost Fiamalu Penitani (cunoscut cu numele de Musashimaru), din Samoa, care a câştigat cel mai înalt rang din acest sport în 1999.

Astăzi, participă în competiţii sportivi din numeroase ţări, din Maroc, Rusia sau Georgia, până în America.
   

Regulile sunt stricte pentru luptătorii sumo, dar asta nu înseamnă că nu poate fi practicat de oricine.

“Pregătirea pentru sumo nu e deloc un lucru uşor, deoarece trebuie să mănânci, ani în şir, orez din cel cleios! În sumo, propria greutate reprezintă un avantaj în faţa adversarului. Ca să poţi intra în clasa <grea>, trebuie să ai peste 120 de kilograme.

Înainte de intrarea în ring, se bate din palme şi se tropăie pe loc, pentru alungarea duhurilor rele. Apoi se aruncă pe jos, în arenă, cu sare – care aduce noroc. 

Pentru că o să ai nevoie de mult noroc, când, după porunca <Gunbai wo kaesu>, adversarul se va arunca asupra ta. Ceea ce, pentru un luptător de sumo începător, echivalează cu impactul cu un camion. Iar când arbitrul strigă <Nokotta!> (continuaţi), trebuie să te ridici în picioare, dacă mai eşti conştient”, aflăm din cartea “Tot ce trebuie să ştie bărbatul genial”, de Oliver Kuhn.

Luptătorii de sumo, numiţi rikishi, au un echipament foarte ciudat. Poartă o centură de mătase, care este înfăşurat în mod repetat în jurul brâului, trecută printre picioare şi legată cu un nod la spate. Sub centură este prins un fel şorţ, făcut din sfori. 

Regula spune că dacă unui luptător i se desface centura este descalificat automat.

Conform Wikipedia.org, luptătorii încep sportul ca profesionişti între vârsta de 15 şi 23 de ani. Înălţimea minimă este de 173 de centimetri, iar greutatea minimă - de 75 de kilograme. Nu există categorii de greutate, astfel că îngrăşarea este obligatorie. În Japonia sunt aproape 700 de cluburi, mai mici sau mai mari, de sumo. 
 

Femeile nu au voie să practice acest sport, nici să urce în ring, de aceea premiile sunt decernate doar de bărbaţi. 

Deşi nu este un sport olimpic, este recunoscut de către Comitetul Internaţional Olimpic. La nivel mondial există peste 80 de federaţii naţionale de sumo recunoscute oficial.

În 2017 a avut loc prima competiţie demonstrativă de sumo din România, organizată de reprezentanţii Cubului Agon din Bucureşti.