Cum a fost împiedicat un grup de români să ajungă la Alba-Iulia pentru Marea Unire: „Au fost trimişi acasă că, dacă nu, vor fi internaţi“

Memoriile unui preot din satul Nerău, judeţul Timiş, arată că la Marea Unire din 1918 a vrut să meargă şi un grup de oameni din satul său. Oamenii au fost împiedicaţi să plece de sârbii care ocupau la data respectivă Timişoara.

La 1 Decembrie 1918, când avea loc la Alba – Iulia Marea Unire, în Banat, situaia nu era deloc una calmă. Timişoara era ocupată de aramatele sârbeşti, iar trenurile şi drumurile erau controlate de militarii sârbi, astfel încât bănăţenii să nu ajungă la Alba – Iulia. În Cartea Preoţilor din Nerău, preotul Silviu Bichiceanu arată cum un grup de săteni din Nerău a fost împiedicat să ajungă la Alba – Iulia în 1 Decembrie 1918. Preotul arată că, întorşi în Nerău, românii au sărbătorit, totuşi, unirea.

„Comuna noastra a delegat la aceasta adunare pe poporeanul Damian Isac, pe linga carele voiau sa mearga vre-o 10-15 inşi. Au şi plecat mai multi ca preste Timişoara sa mearga spre cetatea mintuirei noastre, dar in Timişoara, - unde s-au adunat preste 600 delegati români din intreg Banatul, - au fost imprastiati de sârbi şi trimişi acasa, ca daca nu, vor fi internati. Cu durerea in inima deci au fost siliti Românii a se intoarce pre la vetrele lor, caci le era şi teama de sârbi, cari incearca o goana formala contra Românilor. Li erau mai dragi sârbilor de unguri şi şvabi, de cat de noi!”, scria preotul din Nerău.

În aceeaşi scriere, preotul arată că în „ziua memorabila, cand se tinea adunarea dela Alba Iulia, fiind zi de Duminica o-am praznuit-o şi noi”. „La sfanta liturghie a cantat corul şi s-a adunat multa lume. Acum la ectenii şi daruri nu s-a mai pomenit regele, pre care il detronara Ungurii, ci marele consiliu şi marele sfat al natiunei Române. Preotul la finele liturghiei tinu o vorbire aratand insemnatatea zilei, ziua in carea are sa se hotareasca pre vecie sorta noastra. Corul canta apoi imnul nostrum «Desteaptă-te  Române». Astfeliu am sarbat şi noi din departare aceasta mare zi şi in carea s-a infaptuit idealul nostrum de veacuri, al unirei”, se mai arată în memoriile preotului Bichiceanu.

Potrivit sursei amintite, abia la 26 iunie 1918 armata sârbă a parasite Nerăul pentru totdeauna. „In 8 August 1919 Românii din Nerău au nemarginita fericire de a vedea cu ochii lor realizarea visului stramosesc. Aparitia in comuna a celor 8 jandarmi români a insemnat vestea cea buna ca de acum in colo Nerăul va face parte integrate din trupul sfant al ţarii-mume: România-Mare, atit de dorita şi visata de toata suflarea româneasca”, mai arăta preotul Bichiceanu.