Cum a fost achitat un comisar şpăgar într-un dosar al DNA: „În afara declaraţiilor denunţătorului nu există nicio altă probă”
0Un comisar-şef de la Poliţia Timiş, condamnat cu executare într-un dosar în care a fost acuzat de luare de mită, a fost trimis în judecată într-un al doilea dosar, în care a fost acuzat de luare de mită şi trafic de influenţă. În cel de-al doilea dosar comisarul-şef a fost, însă, declarat nevinovat. Motivarea sentinţei intrată în posesia „Adevărul” arată că poliţistul a fost achitat pentru că DNA nu a produs probe împotriva sa.
Fostul comisarul-şef din cadrul Poliţiei Timiş, Armando Ţurăi a fost trimis în judecată prima dată în luna decembrie 2014, fiind acuzat că „i-a pretins, în mod expres, suma de 4.000 euro unui martor denunţător, pentru a se dispune o soluţie favorabilă într-un dosar penal, în care, faţă de acesta din urmă, erau efectuate cercetări pentru infracţiuni economice”. Astfel, în noiembrie 2014, Ţurăi a primit 4.000 de euro, organizându-se şi un flagrant.
În timp ce era judecat pentru corupţie în dosarul în care a şi fost condamant la un an şi şase luni de închisoare, Ţurăi a fost trimis în judecată într-un al doilea dosar, fiind acuzat de luare de mită şi trafic de influenţă. „În luna mai 2013, inculpatul Ţurăi Armando-Iulian a pretins şi primit de la o persoană (martor denunţător) suma de 3.000 euro, în schimbul promisiunii că va interveni la funcţionari din cadrul I.T.M (Inspectoratul Teritorial de Muncă) Timiş, în vederea denaturării rezultatelor unui control efectuat de această instituţie la societatea comercială administrată în fapt de martorul denunţător, cu consecinţa neluării măsurilor legale care se impuneau în urma controlului”, se arată în rechizitoriul DNA.
O altă acuzaţie la adresa fostului comisar-şef se referă la faptul că „în luna septembrie 2014, inculpatul Ţurăi Armando-Iulian, în calitatea de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Timiş - Serviciul de Investigare a Fraudelor, a pretins şi primit de la o altă persoană (martor denunţător), suma de 4.000 lei, în schimbul promisiunii făcute acestuia că se va stinge prejudiciul reclamat de Administraţia Finanţelor Publice Timiş într-un dosar de urmărire penală şi că va fi dispusă o soluţie de netrimitere în judecată a martorului denunţător”, au fost acuzaţiile procurorilor DNA.
Dosarul lui Ţurăi a fost judecat în primă instanţă de Tribunalul Timiş, unde Ţurăi a fost condamnat la doi ani şi cinci luni de închisoare cu executare. În apelul de la Curtea de Apel Timişoara, printr-o sentinţă definitivă, judecătorii l-au achitat pe fostul comisar. Sentinţa intrată în posesia „Adevărul” arată că poliţistul, dovedit deja corupt într-un prim dosar, nu a putut fi dovedit şi în al doilea dosar, probele care să îi arate vinovăţia lipsind.
Spre exemplu, pentru fapta în care Ţurai a fost acuzat că a cerut şi primit mită 4.000 de lei, judecătorii au constatat o serie de contradicţii în depoziţiile denunţătorului. „Afirmaţia denunţătorului formulată cu ocazia audierii, în sensul că fiul şi soţia sa se aflau în curtea imobilului din Calacea şi chiar dacă nu au auzit conţinutul discuţiilor purtate de denunţător cu cei doi ofiţeri de poliţie i-au văzut pe aceştia, nu este susţinută de fiul denunţătorului, care a arătat în mod expres că nu l-a văzut pe inculpat la Calacea şi că nu ştie ca acesta să fi venit vreodată la acest domiciliu. În situaţia în care afirmaţia denunţătorului ar fi reală, în sensul că fiul său se afla în curte şi a văzut maşina cu care inculpatul, însoţit de colegul său, a venit la Calacea, ar fi arătat în mod expres acest lucru ori în depoziţiile sale fiul denunţătorului a negat cu vehemenţă o asemenea împrejurare”, se arată în sentinţă.
În cazul celor 3.000 de euro, despre care procurorii DNA au spus că au fost ceruţi de Ţurai, judecătorii au arătat că singura probă directă este mărturia denunţătorului.
„Hotărârea de condamnare nu poate fi dispusă prin urmare doar în baza depoziţiei unui denunţător, cu atât mai mult cu cât acesta are o situaţie procesuală specifică. Astfel, instanţa de apel a dorit audierea acestui martor, pe numele căruia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, fiind condamnat la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi constituirea unui grup infracţional organizat.
Prin urmare precaritatea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale urmează a fi sancţionată de instanţa de apel, care apreciază că unica poziţie procesuală a unei persoane pe numele căreia există un dosar penal în faţa instanţei de judecată la momentul formulării denunţului şi a cărui poziţie procesuală a fost influenţată de calitatea de inculpat, nu poate fundamenta pronunţarea unei hotărâri de condamnare”, se mai arată în sentinţa Curţii de Apel Timişoara, care a mai reţinut că „în afara declaraţiilor denunţătorului şi acestea conţinând numeroase contradicţii nu există nicio altă probă în susţinerea vinovăţiei inculpatului”.
Judecătorii au mai arătat în pronunţarea sentinţei de achitare că procurorii DNA nu au produs în acest dosar probe dincolo de orice îndoială rezonabilă a instanţei. „Prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul nu a fost înlăturată de probele administrate în cadrul procesului penal, declaraţia izolată a denunţătorului fiind susţinută doar de depoziţie prietenei acestuia care nu a avut un contact direct cu presupusa activitate ilicită, relatând doar aspecte care i-au fost aduse la cunoştinţă de prietenul său, astfel încât subiectivismul acesteia este evident, astfel că nu s-a putut dovedi dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul, ofiţer de poliţie judiciară la momentul presupusei fapte, ar fi vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă reţinută în sarcina sa”, se mai arată în sentinţa definitivă a Curţii de Apel Timişoara.