Cei mai mari colecţionari de cactuşi din Vestul României. Îngrijesc peste 3.000 de exemplare rare, spectaculoase, pretenţioase FOTO

Timişorenii Magdalena şi Melchior Levai sunt cei mai mari colecţionari de cactuşi din zona de vest a României. Au în colecţie peste 3.000 de exemplare rare şi spectaculoase.

Pentru a fi colecţionar de flori cu ţepi ai nevoie în primul rând de timp, pasiune şi multă răbdare. Magdalena şi Melchior Levai din Timişoara colecţionează cactuşi de peste 40 de ani. Practic, împărtăşesc această pasiune de când s-au cunoscut. 

“Avem două variante. Varianta mea este că atunci când ne-am cunoscut eu am avut câţiva cactuşi, iar el a avut doi. El spune că a fost invers. Odată cu noi, ne-am unit şi colecţia de cactuşi. De atunci a început să colecţionăm împreună”, începe povestea Magdalena Levai.

Melchior Levai este şi un filatelist pasionat, dar şi numismat. “Trebuie să ai cel puţin 100 de cactuşi să poţi să zici că ai o colecţie. Colecţia s-a tot mărit apoi. De la sute, la mii, tot aşa. Nu pot să le număr. Am stat la bloc în primii ani după căsătorie, iar după ce ne-am mutat la casă am putut să ne extindem. De când am ieşit la pensie am avut şi timp”, a adăugat Melchior Levai. 

Astăzi au în colecţie peste 3.000 de exemplare, rare, spectaculoase, pretenţioase.

“Această plantă, de exemplu, se numeşte <Hildewinteria cola de mononis>. Cola de mononis înseamnă coadă de maimuţă. Seamănă. Este o plantă relativ recent descoperită, de vreo 15 ani. La noi a început să apară de zece ani. Ţara de origine este Brazilia şi Argentina, creşte la altitudinea de peste 2.000 de metri. Rezistă şi la 3-5 grade Celsius. Seminţele germinează foarte greu. Este o plantă foarte căutată de amatorii de cactuşi. Costă cam 80-100 de lei”, a declarat Magdalena Levai.

Exemplare vechi de 40 de ani

Unele exemplare din colecţie au îmbătrânit odată cu proprietarii. Este cazul unui cactus din 1978. 

“Această plantă are 38 de ani. Litopşi au fost plante foarte scumpe pe atunci. În Timişoara mai erau câţiva colecţionari în acei ani, aveau relaţii în Germania, mulţi aduceau seminţele din Franţa şi chiar America. Aşa se înmulţeau aceste plante. Mai avem cactuşi de aproape 40 de ani, cum ar fi <Astrophytumul>. Mai este şi <Mammilaria plumosa>, care arată ca o conopidă. Mai avem încă aproximativ zece plante de pe vremea în care am pornit colecţia, din anii ’70”, a mai spus Melchior Levai.

Cactuşii care imită pietrele

Majoritatea plantelor din colecţia familiei Levai sunt de dimensiuni mici. Proprietarii spun că au renunţat la a ţine plante mari. Printre cele mai inedite specii din colecţia familiei Levai se numără plantele care seamănă cu nişte pietre. Au început să fie la mare căutare printre amatorii de design interior.

“Sunt pietrele vii care cresc în Africa de Sud, în partea de lângă Atlantic. Sunt foarte multe specii. Imită pietrele şi înfloresc toamna. Sunt numite şi <plantele bărbatului leneş>, pentru că uiţi să le mai uzi. Atunci greşeşti dacă le uzi prea mult. Supravieţuiesc fără apă şi un an. Absorb umiditatea din atmosferă şi le este de ajuns. Cineva a făcut un experiment şi au supravieţuit şi după doi ani fără apă. Bineînţeles că ei se strâng, se fac urâţi, dar supravieţueisc. Aşa s-au acomodat la clima de acolo, din Africa”, a mai declarat Melchior Levai.    

Plantele au nevoie de aer

Mulţi cred că este uşor să întreţii cactuşii, pentru că nu trebuie să te omori zilnic cu udatul, dar Melchior Levai este de altă părere.

„Sunt cactuşi care se pot ţine uşor, alţii care se ţin relativ uşor, dar există şi cele din categoria foarte greu. Trebuie să ştii ce şi cum să faci, altfel îi pierzi repede. Dacă vorbim de <Limba soacrei>, de <Epiphfyllum>, <Echinopsis>, se ţin foarte uşor. Dar 40 la sută din plante se ţin destul de greu. Contează ce sol ai, lumina, temperatura. Plantele au nevoie de aer. Foarte mult aer” a completat Magdalena Levai. 

„Cactuşii naturali cresc numai în America. În America de Nord, Central şi de Sud. Restul, ce vedeţi prin alte părţi, sunt duse de păsări, nu sunt cactuşi. Mai vezi şi în Italia, dar ele nu sunt de acolo. În Africa sunt plantele suculente, litopşi, conofitumii”, a explicat Melchior Levai. 

“Ştim mai multe decât biologii”

Frumoasele exemplare de cactuşi sunt păstrate iarna în sera amenajată special în podul casei. Odată cu încălzirea vremii, multe sunt mutate în grădină.

„Am studiat din pasiune, am citit foarte mult. În ceea ce priveşte cactuşii şi plantele suculente, cred că ştim mai multe decât biologii. Asta nu se învaţă într-un an. Şi noi, la vârsta asta, mai învăţăm. Mai sunt multe specii de descoperit”, a afirmat Magdalena Levai.

În România sunt puţini colecţionari de cactuşi. Sunt câţiva în Craiova, Cluj, Satu Mare, Baia Mare. Cu toţii s-au strâns într-o asociaţie. 
 

„Expoziţii de cactuşi în România nu prea avem. O singură dată pe an există una, la Satu Mare. Mai repede am ajuns în Ungaria. E incomparabil mai dezvoltat acolo. În fiecare oraş mai mare se ţin mai multe expoziţii pe ani. La noi unul pe an, în toată ţara”, a mai spus Magdalena Levai.