Casa „Prinţul Eugen” din Timișoara, construită în 1817, se află în pericol GALERIE FOTO
0Basorelieful de pe fosta poartă Forforoza trebuie să rămână pe veci acolo. Construcţia de pe strada Eugeniu de Savoya, din zona Cetate din Timișoara, este încărcată de istorie, însă necesită intervenţii de urgenţă.
Casa „Prinţul Eugen” se află pe strada Eugeniu de Savoya, la numărul 24. Este una dintre clădirile care ar merita să fie vizitate de turiştii sosiţi la Timişoara şi fără îndoială ar trebui să fie una din mândriile timişorenilor. Casa a fost construită în 1817, chiar pe locul porţii Cetăţii Timişoara, demolate în urma sistematizării. Pe frontispiciul clădirii s-a montat stema aflată pe poarta Forforos, pe care a intrat comandantul suprem al trupelor Eugeniu de Savoya, în 18 octombrie 1716, şi a eliberat cetatea de sub ocupaţia turcească.
Casa a fost ridicată din cărămizile fostei porţi, iar proprietarul este obligat pe vecie să pună deasupra intrării basorelieful în care este figurată imaginea vechii porţi. Singura amintire palpabilă a uneia dintre porţile Cetăţii este acoperită de o construcţie ciudată din sticlă. Stema mai poate fi descifrată.
Casa "Prințul Eugen" necesită reparații urgente, însă proprietarii nu au
bani de investiții, iar Primăria nu poate să intervină la
proprietăților private. “Degeaba stau proprietarii cu mâna întinsă.
Nu ne dă voie legea să investim bani pupblici la proprietăți private.
Aceea clădire are proprietari. Ei trebuie să ceară fonduri prin
proiectul GTZ. Noi și Sibiul suntem singurele orașe din România care
avem susținere financiară din partea Germaniei, prin acest proiect”, a declarat Adrian Orza, viceprimarul Timișoarei.
GALERIE FOTO
Parfumul istoriei
Clădirea are şapte apartamente. La parter funcţonează o firmă de antichităţi, o cafenea - momentan închisă, iar la etaj se află un cabinet medical, o sală de fitness şi sediul unei firme. Intrat în micuţa curte interioară este imposbil să nu rămâi emoţionat de parfumul istoriei. Scările în formă de melc sunt din lemnul original, la fel grinzile, multe dintre uşi şi geamuri sau balustrada cu design inedit. Toate te duc cu gândul la perioada în care s-a început construcţia Micii Viene. Se vede clar că este nevoie urgentă de lucrări de consolidare şi reabilitare, pentru că în unele locuri, pereţii s-au crăpat deja.
Viola Antal Weingang este cea mai veche proprietară. Ea este şi patroana firmei de antichităţi. „Mare parte a rămas nemodificat. S-au făcut nişte reparaţii la acoperiş şi la pod. Dar acum arată foarte rău. Când am venit eu aici era o mină de aur. Arăta foarte bine. Acum puteţi vedea singuri în ce stare a ajuns. Nimeni nu investeşte un ban. Cei de la Direcţia Patrimoniu spun că nu sunt fonduri. Este păcat”, a declarat Viola Antal Weingang.
GALERIE FOTO
Magazin şi agenţie teatrală
Înainte de a se ridica clădirea actuală, sub poarta Cetăţii s-a construit o încăpere care a aparţinut comunităţii evreieşti, acolo funcţionând între 1755-1760 o casă de rugăciuni. În 1817, vechea poartă, care încurca deja circulaţia, a fost dărâmată, în locul ei fiind construită clădirea de azi.
În perioada interbelică a adăpostit firme din domeniul laptelui, pâinii, legume şi zarzavaturi, apoi a fost restaurant şi cârciumă. În 1934, în clădire a funcţionat biroul general de comerţ, industrie şi agricultură, apoi în 1946 s-a deschis aici Agenţia teatrală. Naţionalizarea din 1948 a pus capăt tuturor iniţiativelor private. Clădirea a adăpostit în general chiriaşi, care după 1990 şi-au cumpărat apartamentele.
„Este o clădire cu o valoare istorică de monument”
Scriitorul Daniel Vighi, unul din cei care au inventariat casele de pe strada Savoya, a atras de multe ori semnale de alarmă asupra acestei case. „Este una din clădirile cele mai importante. Trebuie găsite fonduri, pentru a ajuta proprietarii. Este o clădire cu o valoare istorică de monument”, a declarat Daniel Vighi.