Bust pentru Ion Monoran, poetul-erou care a oprit tramvaiele în Piaţa Maria în 16 decembrie 1989
0Bustul lui Ion Monoran, realizat de sculptorul Aurel Gheorghe Ardelean, va fi amplasat în zona restaurantului Flora.
Consilierii locali au aprobat amplasarea bustului lui Ion Monoran, unul din revoluţionarii care au luat parte la evenimentele din Piaţa Maria, în 16 decembrie 1989. Poetul care oprit primele tramvaie din faţa bisericii lui Tokes Laszlo, avea să moară în 1993, în urma unui atac de cord.
Bustul realizat în bronz de sculptorul Aurel Gheorghe Ardelean va costa apromativ 13.000 de lei şi va fi amplasat în zona restaurantului Flora, foarte aproape de Piaţa Maria.
Oprirea tramvaielor a reprezentat unul dintre cele mai importante momente ale Revoluţiei timişorene. În seara zilei de 16 decembrie 1989, Ion Monoran a ajuns în Piaţa Maria în jurul orei 19.00. Situaţia încordată care se instaurase de câteva zile în jurul casei lui Laszlo Tokes îi spunea că era momentul să se întâmple ceva şi în România la fel ca în celelalte state comuniste din estul Europei.
“Când am ajuns în Piaţa Maria, în jurul casei pastorului Tokes nu se aflau mai mult de 250 de persoane. Am intrat în mijlocul lor şi le-am spus: „Trebuie să facem ceva, dar pentru asta avem nevoie de lideri, altfel vom avea soarta celor de la Braşov, din 1987!”, a spus Ion Monoran, într-un interviu acordat pentru Radio Timişoara.
Pentru a-i atrage şi pe cei care nu îndrăzneau să se apropie din cauza Securităţii care mişuna prin preajmă, revoluţionarii au început să cânte “Hora Unirii” şi lozinci precum „Libertate!” şi „Români, veniţi cu noi!”.
Observând că numărul cetăţenilor creşte, “Mono” a spus din nou: „Primul lucru pe care trebuie să îl facem e să oprim tramvaiele, pentru a fi cât mai mulţi, iar apoi să mergem cu toţii la Comitetul Judeţean de Partid! Am oprit primul tramvai care venea dinspre Gara de Nord. Speriat, vatmanul, un tânăr între 25 şi 30 de ani, îmbrăcat în costum de blugi, a început să plângă şi să ne roage să-l lăsăm să plece. I-am spus să urce în vagon şi am coborât pantograful chemând lumea din tramvai să ni se alăture. Ca prin minune, nu a protestat niciun călător şi ni s-au alăturat cu toţii ”, a mai povestit Ion Monoran, care a oprit şi cel de-al doilea tramvai, care venea din sens opus.
"În câteva minute, în piaţă s-au strâns 800-1.000 de persoane şi numărul lor creştea vertiginous”, a adăugat poetul. Mulţimea a început să strige lozinci precum „Libertate!”, „Vrem căldură!” sau „Vrem mâncare la copii!”
Citiţi şi: