Arădeanul Jovan Stejici, iniţiatorul primei Direcţii de Sănătate din Serbia. Primul doctor care a introdus educaţia sexuală şi prevenţia în ţara sa

Jovan Stejici a fost un medic, iluminist, traducător şi lingvist, care şi-a concentrat eforturile şi cunoştinţele pentru culturalizare poporului sârb şi formarea unui stat sârb modern în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Jovan Stejici a aparţinut primei generaţii ale inteligenţei sârbe, dar puţină lume mai ştie astăzi că el este născut în Arad, în urmă cu 215 ani. Stejici s-a nascut în 1802, când Aradul se afla sub administraţie maghiară. A studiat filosofia şi medicina la Szeged, Pesta şi Viena. 

Medicina din acele vremuri ea încă „hipocratică”, apropiată filosofiei. Îngrijirea paralelă pentru sănătatea fizică şi spirituală a omului era abordarea prezentă în întreaga operă al lui Jovan Stejici. Jovan Stejici a întemeiat prima Direcţiei de Sănătate în Cnezatul Serbiei (1839-1840), alături de Karol Pacek.

A făcut parte din Asociaţia Literelor Sârbeşti (precursoarea Academiei  Sârbe de Ştiinţe şi Artă), a făcut parte din Consiliul de Stat. A fost primul sârb doctor în medicină care a lucrat ca medic în Serbia reconstruită (1829). 

Despre Jovan Stejici se ştiu mai puţine lucruri decât despre alte personalităţi sârbeşti, astfel că doi publicişti din Serbia, Nenad Karamijalkovici şi Slavko Stepanovici, au făcut o cercetări amănunţite prin fondurile arhivice din Serbia, România, Ungaria şi Austria, reuşind să scoată la iveală multe lucruri şi informaţii inedite.
 

Viaţa lui Jovan Stejici

Au refăcut mozaicul vieţii lui Stejici, iar rezultatul acestui efort a fost sintetizat într-o carte bilingvă, româno-sârbă, care a şi fost lansată la Timişoara, în cadrul Zilelor Culturale ale Sârbilor din Banat. 

„Părinţii lui Jovan, Jelisaveta şi Antonije, un respectat negustor, au locuit în Rascianska, în Aradul Vechi. Jovan a mai avut opt fraţi, însă în afară de doi, George şi Marija, toţi au murit de mici copii. Deja din anii de şcoală primară confesională sârbă din Arad, Jovan şi-a dovedit talentul şi cunoştinţele solide. Elev eminent, este admis la Liceul Latin din oraşul său, unde prin capacitatea sa intelectuală a atras atenţia renumitului mecena Sava Tekelija, arădean de asemenea, dar şi unul dintre cei mai bogaţi şi influenţi sârbi din acea vreme. Ca iubitor de ştiinţă, Jovan devine unul dintre candidaţii pentru bursele şcolare ale lui Tekelija, pe care a primit-o în al patrulea an de liceu. Bursa a constat în 120 de forinţi anual”, susţin autorii cărţii.

După terminarea liceului, Tekelija îl trimite pe tânărul Jovan Stejici la specializare în Szeged, oraş vestit pentru calitatea sistemului şcolar. La terminarea cursurilor de filosofie şi-a dat examenul de diplomă la Pesta. Aici urmează să se înscrie imediat la studii de medicină cu durata de cinci ani.
 

În 1825 se transferă la Viena, unde a devenit membru al societăţii culturale germane „Mişcarea iluministă” şi se angajează într-o misiune de promovare a iluminismului în rândul poporului sârb şi apropierea acestuia de standardele de viaţă din Europa timpului respectiv.

Intră în slujba familiei Obrenovici

Prima carte importantă pe care o scrie este „Macrobiotica sau Ştiinţa prelungirii duratei de viaţă”, tipărită în 1826. Era o lucrare tradusă a celebrului medic german Cristoph Wilhelm Hufeland, fondator al macrobioticii.

„Imediat după tipărire, Stejici a trimis cartea cneazului Miloş, rugându-l să împartă zece volume în Serbia. În scrisoare a fost menţionat că este vorba de o carte pe care deja toate popoarele europene au avantajul de a o citi în propria lor limbă şi care ne oferă învăţături frumoase despre cum se educă mintea, cum se păstrează sănătatea şi care poate fi de folos în tratarea oricărei boli. Sârbii de la Sud de Sava şi Dunăre au avut pentru prima dată acces la lectura medicală în limba maternă. Stejici a adus în discuţie teme privind igiena relaţiilor sexuale şi a dezbătut problema transfuziei de sânge şi impactul acesteia pentru primitor, în perioada în care în Balcani aceste idei încă nu existau”, mai scriu Nenad Karamijalkovici şi Slavko Stepanovici.
 

Pregătindu-se pentru doctorat, Stejici a publicat apoi mai multe cărţi, avnd ca temă teme medicale şi educative.

Arădeanul urmează apoi să se pună în slujba cneazilor Miloş, Javrem şi Jovan Obrenovici, devenind medicul palatului şi medicul familiei Obrenovici.

Pe 29 mai 1839, este prima dată când a fost înfiinţată prin lege Direcţia de Sănătate al Serbie, pe care Jovan Stejici a condu-o alături de Karol Pacek. 

Apoi, trece la Consiliul Guvenului ca şi secretar general, dar apoi revine în fruntea Direcţiei de Sănătate, unde se luptă cu succes împotriva epidemiei de sifilis, a pojarului, a disinteriei.
 

La indicaţiile sale a avut loc alfabetizarea igienico-sanitară a populaţiei, şi campanii de prevenţie a unor boli, prin vaccinare, igienă proprie etc.
 

S-a îmbolnăvit de tuberculoză în 1850. A murit pe 23 noiembrie 1853 la Belgrad. Avea doar 52 de ani.