Amărăciunea celui mai vârstnic veteran de război din Timişoara: „Toată lumea e fugită din ţară. Satul meu e gol, nu mai e nimeni“
0Ioan Dumitraşcu are 101 ani. Nu poartă ochelari, nu a avut niciodată probleme cu vederea. Până anul trecut, la 100 de ani, Ioan Dumitraşcu încă tăia lemne de foc. Acum s-a lăsat de munca grea în gospodărie pentru că a căzut şi şi-a luxat umărul.
Ioan Dumitraşcu s-a născut în 16 februarie 1917, cu puţin timp înainte de izbucnirea Revoluţiei Ruse (în 23 februarie 1917), care a dus la răsturarea regimului ţarist.
S-a născut în comuna Gogoşu, judeţul Dolj, în vechiul Regat al României. Era fiu de ţăran. Mare parte din viaţă a trăit ca bănăţean, pentru că după Al Doilea Război Mondial, nea Dumitraşacu s-a mutat în cartierul timişoarean Chişoda. „Mă simt mai mult bănăţean decât oltean. Sunt aici de după armată“, spune el.
La cei 101 ani, olteano-bănăţeanul este cel mai vârstnic veteran de război din Timişoara. Îi place să se mândrească cu legitimaţia de veteran, aşa că are şi poveşti milităreşti. „Am făcut parte din Centrul 11 Jandarmi. Era o companie pe lângă Divizia 19. Această divizie se afla în Caucaz. Noi am ajuns până la Tiraspol, în 1944. Am stat două săptămâni, până ruşii au rupt frontul şi s-au instalat în Moldova“, a spus Ioan Dumitraşcu.
De când s-a mutat în Timişoara, din 1945, până astăzi, Ioan Dumitraşcu locuieşte în aceaşi casă. După ce s-a mutat la Timişoara, Dumitraşcu s-a angajat la Întreprinderea Filatura de Bumbac. După o vreme s-a îmbolnăvit. „Am lucrat până când m-am îmbolnăvit de la praful acela de la bumbac. Am ajuns prin spitale, am mers la sanatorii, dar pe urmă mi-am revenit. M-am dus înapoi la lucru. Dar nu la Bumbacul, ci la Elba. Acolo am lucrat până când am ieşit la pensie, în 1977“, a afirmat el.
Se pare că bătrânul s-a încărcat doar cu amintirile plăcute, nu are prea multe supărări. Acesta ar fi secretul longevităţii sale. „Nu erau vremuri grele, pentru că era lumea bogată. Fiecare avea bucata lui de pământ, am prins vremurile în care încă nu era colectiv. Când am fost copil, am trăit bine. Aveam acasă 20 de oi, tăiam porcul de 200 de kile, mâncam bine, făcea mama albia de pâine, umplea o tigaie de carne, era brâză cu mămăligă, beam câte două pahare de vin. Eram de la ţară, lucram la boieri. Dar îi respectam“, a mai povestit bătrânul.
Are totuşi o amărăciune când priveşte spre România de azi. „Ţara Românească, în ziua de astăzi, trăieşte din greu. Rău văd viitorul ţării. Nu mai e nimic. Milioane de oameni au plecat în stăinătate. Şi o să mai plece. Nu mai rămâne nimeni. Toată lumea e fugită din ţară. Satul meu e gol, nu mai e nimeni. Bătrânii au murit, tinerii au plecat“, a concluzinat Ioan Dumitraşcu.
La începutul anului, Ioan Dumitraşcu a fost vizitat, de ziua sa, de preotul Bisericii Ortodoxe din parohia Fratelia. Cel mai vârstnic locuitor din parohie i-a fost oferită din partea preotului Ioan Bălăngean, o icoană a Maicii Domnului, un buchet de flori şi un tort.