Portret/Horaţius Dumbravă: „Modelul meu este cartea”
0L-a înţeles, l-a criticat din interior, iar ca preşedinte al Curţii de Apel militează pentru umanizarea actului de justiţie.
Aparent, nimic din copilărie şi adolescenţă nu prevestea viitoarea sa carieră de om de justiţie, eventual o anumită seriozitate. „Cred că a contat foarte mult faptul că în gimnaziu am urmat o şcoală de artă, făcând vioară şi pian. N-am avut talent, în schimb am compensat prin muncă, sacrificând, poate, distracţia, şi mi s-a imprimat o anume rigoare, un antrenament şi un cult al muncii”, constată Horaţius Dumbravă.
A făcut filozofia de dragul plăcerii lecturii, pe care în general a avut-o generaţia sa, în absenţa TV-ului şi a calculatorului. „Exerciţiul logicii din filozofie mi-a priit foarte mult la Drept, facultate pe care am început-o din anul III. Am ales dreptul pentru că «muream de foame», eram deja căsătorit şi, pragmatic, mi-am ales o meserie în care se câştigă bine, altfel cu filozofia deveneam profesor”, recunoaşte Horaţius Dumbravă care a găsit plăcerea în justiţie pe principiul „foamea vine mâncând”.
Jocul cu destinele, pericolul cel mai mare
A început ca procuror, devenind apoi judecător, iar notorietatea şi-a căpătat-o prin atacurile ce le-a întreprins, mediatic şi nu numai, la adresa sistemului românesc de justiţie, ca preşedinte al Societăţii pentru Justiţie, SoJust. „Nu a fost un sindicalism ci o tendinţă de modernizare şi reformare a justiţiei, a generaţiei mele”, declară Horaţius Dumbravă, care nu şi-a asumat nici un risc atacând sistemul din interior, fiindcă vremurile erau în schimbare.
Apoi a hotărât să „schimbe tabăra”, devenind, la propunerea colegilor, şi deocamdată prin delegaţie, preşedinte al Curţii de Apel Târgu Mureş. „Majoritatea conştientizăm că destinele celorlalţi se află în «vârful pixului» nostru, în hotărârile luate. Poate deseori nu se înţelege încărcătura ce apasă asupra noastră, iar uneori deciziile se iau pe baza unor indicii ce nu se văd din exterior. În penal mai ales, avem contact direct cu omul, preluăm multe dintre emoţiile sale”, explică judecătorul Dumbravă. În pofida unei aparenţe severe, el mărturiseşte că trăieşte foarte intens fiecare cauză, şi are o anume frustrare realizând că justiţiabilul deseori nu înţelege limbajul unei rezoluţii, de aceea se străduieşte să o traducă în limbaj inteligibil, pentru ca omul să plece cu impresia că nu i s-a făcut dreptate şi a fost dus de nas.
„Eu militez, în sistem, ca în medicină, de depăşirea aşa-numitului sindrom al chirurgului, adică dacă se poate la 4-5 ani să-ţi schimbi profilul, ori tu să te schimbi, pentru a nu te dezumaniza”, conchide Horaţius Dumbravă.
Întrebări şi răspunsuri
Faci parte, precum preoţii şi medicii dintr-o „castă” în uniformă impunătoare, pentru care noi ceilalţi suntem clienţi, enoriaşi şi pacienţi, adică „turma” care depinde în cele mai importante ipostaze de viaţă de deciziile voastre?
Din exterior aşa se vede, doar dacă ea, casta, nu se deschide şi nu înţelege să arate lumii cu adevărat cum este. Majoritatea suntem din familii modeste şi păstrăm legătura cu familiile şi prietenii.
Uită unii de unde provin şi se „ciocoiesc”, cu influenţarea obiectivităţii?
În orice profesie, dacă te-ai ajuns te poţi „răzbuna”, totul ţine de condiţia umană şi de autoeducaţie.
Eşti un justiţiar?
Nu! Acesta are o notă de fundamentalism, iar eu mă delimitez de a vedea lucrurile extremist.
Ce îi place
Faptul că poate să se „dezbrace” de robă când iese din instanţă. Apoi, îi place filozofia, ca şi propria raţionalitate, nu se cramponează de statut şi funcţie, şi nu exclude, cândva, să intre în avocatură. Ascultă muzica, face mult sport (înot, bicicletă) şi îi place să vadă cum se mişcă lucrurile când le poate influenţa.
Ce nu îi place
Uneori, lipsa de deschidere a breslei sale către oameni. Apoi, faptul că unii uită că puterea ce o deţin este una formală. N-ar face rău conştient. Îl detestă pe voluntarul entuziast, prost şi consecvent omul care încearcă să îi tragă şi pe alţii după el.
Profil
Născut în 1 august 1971 la Târgu Mureş
Studii, Filozofie şi Drept la Babeş-Bolyai, Cluj Napoca
Funcţie, preşedintele Curţii de apel Târgu Mureş
Căsătorit, 2 copii