Portret: Cristian Boeriu coordonează echipa SMURD Târgu-Mureş
0În vremurile în care toată lumea voia siguranţă, Cristian Boeriu a avut curajul să se alăture câtorva oameni deosebiţi şi să pună bazele SMURD în România.
Cristian Boeriu s-a născut şi a crescut în Târgu-Mureş. A mers la aceeaşi şcoală timp de 12 ani şi a ştiut tot timpul ce vrea să facă. Evenimentul care i-a determinat cursul vieţii s-a întâmplat pe când avea doar 14 ani. „Mama a avut un accident rutier. A fost lovită pe trecerea de pietoni şi a fost internată cam zece zile în spital. Ei bine, acele zece zile au fost hotărâtoare pentru mine. Atmosfera din spital, starea de spirit de acolo m-au determinat să îmi doresc să mă fac medic" îşi aminteşte Cristian Boeriu. Aşa a urmat perioada studiilor. Mai întâi liceul la chimie-biologie şi apoi admiterea la Medicină. „Un an de zile numai am învăţat. Singura distracţie a fost şcoala de şoferi, şcoala aceea de trei luni cu mecanică şi jaloane. În rest, am învăţat zi şi noapte pentru Medicină", spune Cristi.
Raed Arafat i-a influenţat viaţa
Primul contact cu SMURD-ul a fost în anul patru de Medicină. „Prin aprilie '90, de curiozitate am mers cu un coleg să vedem ambulanţa SMURD. Atunci atât exista. O ambulanţă şi o maşină pentru medic. Iar ambulanţa era la pompieri şi noi eram foarte intrigaţi de ce stătea ambulanţa la pompieri. Am mers acolo şi am găsit o echipă extraordinară. Am spus că vrem să facem şi noi gărzi şi am găsit un loc liber. Aşa am făcut prima gardă la SMURD", povesteşte medicul Boeriu.
Primele trei gărzi la SMURD au fost lipsite de evenimente aşa că tânărului student i-a cam pierit cheful de SMURD. „A patra gardă era decisivă. Eram destul de convins să renunţ. Întâmplarea a făcut ca în acea gardă să fiu cu doctorul Arafat. Am avut atunci 15 cazuri în 24 de ore. M-am îndrăgostit pe loc de SMURD şi m-am decis să rămân" spune Cristi. De altfel, medicul Arafat a avut un rol decisiv în cariera lui Cristian. „Raed avea un apartament închiriat, iar noi, cei care voiam să facem gărzi, mergeam la el. Acolo mâncam, acolo discutam despre cazuri, era ceva special. Tot la el acasă am descoperit şi primul computer mai performant. Ţin minte că într-o zi am vrut să vedem ce este în el. L-am demontat şi n-am mai ştiu să-l montăm la loc. Când a văzut Raed ce am făcut şi-a pus mâinile în cap", îşi aminteşte Cristi Boeriu.
De altfel, perseverenţa şi ambiţia lui Raed Arafat l-au determinat pe Cristi să meargă până la capăt cu SMURD-ul. „Ştiţi poate că la început ni se puneau tot felul de piedici. Dar când vedeai că omul ăsta sparge munţii, nu puteai să renunţi", spune Cristi Boeriu. În paralel cu munca de voluntar la SMURD, Cristi tehnoredacta lucrări de diplomă şi preda cu ora Ginecologia, la Liceul Sanitar. Aşa rezista şi financiar. Anii de muncă la SMURD i-au adus satisfacţii profesionale imense. În paralel şi-a terminat studiile pe ATI şi apoi şi-a dat examenul de medic primar. Momentan este medic şef adjunct şi coordonatorul SMURD-ului din Târgu-Mureş. Din 2008 este cadru universitar la UMF Târgu-Mureş ca şef de lucrări pe disciplina Medicină de urgenţă.
Data naşterii: 25 apr. 1968 Târgu-Mureş
Studii: Universitatea de medicină şi farmacie Târgu-Mureş
Stare civilă: căsătorit
Ce-i place: „Îmi place extraordinar să conduc. Nu cred să existe o metodă mai bună de a mă relaxa. Îmi plac maşinile, mai ales cele de teren, îmi place să călătoresc şi mai nou îmi place să fac fotografii. Îmi plac oamenii pentru că îmi place mult să comunic, să interacţionez. Îmi place să citesc şi nu în ultimul rând îmi plac timbrele."
Ce nu-i place: „Nu-mi place minciuna şi, în general, oamenii care nu sunt sinceri. În rest nu-mi place mizeria, murdăria, lipsa de cultură şi de civilizaţie, mojicia, nesimţirea. Nu-mi plac oamenii bădărani sau tupeişti până la nesimţire."
Întrebări şi răspunsuri:
Care a fost cel mai greu moment din carieră?
Au fost mai multe, însă cel mai greu şi cel mai trist a fost atunci când s-a prăbuşit elicopterul de la SMURD. Eram de gardă atunci şi ştiu cum a plecat echipa. Asistentul era în ultima lui gardă la SMURD. Urma să plece să lucreze în Italia. A venit la mine şi mi-a spus să-l las pe el să plece cu elicopterul. Îmi aduc aminte vocea lui Raed când mi-a spus prin telefon că a dispărut elicopterul de pe radar. Au fost momente foarte triste.
Care a fost cel mai greu caz?
Nu pot să spun asta, pentru că au fost multe. Dar la toată lumea care mă întreabă dau acelaşi răspuns. Cele mai grele cazuri sunt cazurile în care sunt implicaţi copii. Atunci încărcătura emoţională este triplă. Acelea sunt cele mai dificile. În rest lucrurile sunt simple. Dacă îţi faci treaba, pacientul trăieşte, dacă nu, moare.