FOTO Povestea lubeniţei de Sadova

30 de ani, trei generaţii, muncă asiduă şi mult suflet. Asta înseamnă pe scurt povestea unei familii din Dolj, care a cucerit clienţii pieţei Diamant din Târgu-Mureş. Familia Dogaru întruchipează producătorul român, care cu multă trudă reuşeşte să evite samsarii şi îşi vinde propria marfă la tarabă. E nevoie de implicare şi de loialitate pentru a-ţi păstra clienţii atâţia ani, iar oamenii care îi cunosc ştiu să îi aprecieze.

Nea’ Vasile şi mama Tinca vin tocmai din Sadova de lângă Dăbuleni, judeţul Dolj şi de mai bine de 16 ani au acelaşi loc la tarabă, undeva spre capătul  oborului. Chiar dacă trebuie să străbată întreaga piaţa pentru a ajunge la ei, târgumureşnii care-i cunosc pe soţii Dogaru, se duc aţă la ei. Deoarece, spun ei, acolo găsesc cel mai ducle pepene şi cu siguranţă cel mai proaspăt.

„Să fie aşa de bun, ca data trecută şi să ştiţi că atunci venim şi poimâine!” exclamă unul din clienţi, în timp ce-şi îndesa cu satisfacţie în plasă un pepene de 9 kilograme.

La peste 400 de km de casă lucrează cu schimbul şi dorm în rulotă

Sezonul pepenilor începe în Târgu-Mureş la sfârşitul lunii mai şi ţine până aproape în octombrie. Cei doi soţi abia ajung pe acasă şi asta doar dacă fac cu schimbul. Pe toată perioadă petrecută la aproape 400 de kilometri de Sadova, ei au ales să doarmă într-o rulotă, parcată lângă piaţă.

Munca lor începe în martie şi nu e tocmai uşoară. Trebuie să se ocupe de trei hectare de teren plin cu pepeni.

„Întâi punem sămânţa în ghiveci, în martie. Apoi după ce răsare se plantează pe o folie apoi se acoperă, iar când vrejul creşte şi începe să lege fructul deja se poate lăsa sub cerul liber” explică Vasile Dogaru

În piaţa din Târgu-Mureş îi ajută fiica lor Gena, iar ceilalţi doi fii ai soţilor Dogaru  au grijă de gospodărie în lipsa lor, dar le şi asigură aprovizionarea odată la două-trei zile. Ei aduc de la Sadova câte trei-patru tone de lubeniţă odată. Gena a descoperit deja toate tainele acestei meserii şi cuoaşte aproape toate soiurile de pepene verde, doar a crescut cu ele odată. La fel cresc acum şi fetele ei, care o aşteaptă acasă, dar ştiu că mama lor îi ajută pe bunici la Târgu-Mureş. Dacă o întrebi ştie să facă diferenţa între „sorento”, „pata neagră”, „caristan”, „varta” şi „vasco”. Sunt soiurile cu care familia Dogaru se prezintă anual în Piaţa Diamant.

„De exemplu Sorento e dungat şi mai închis la culoare, Caristan e mai lunguieţ, iar Vasco e cel mai rotund. Dar toate sunt bune şi gustoase. Dacă vreţi să ştiţi cum se alege un pepene bun atunci iată câteva secrete: lubeniţa se alege după sunet. La început trebuie să sune aşa mai gros. Pepenele trebuie să fie puţin lucios, codiţa să nu fie cu puf şi să fie cât mai subţire” ne povesteşte Gena.

Cultivarea pepenelui implică multă muncă şi o investiţie pe măsură

Pe lângă investiţia în pregătirea culturii: aratul, afânatul şi însămânţatul terenului, familia Dogaru cheltuie sume importante până la recoltare: folii de plastic menite să protejeze cultura, stropitul fructelor contra manei şi a dăunătorilor, etc. Bugetul familiei mai primeşte însă o lovitură de graţie la recoltare. Preţul ridicat al combustibilului i-a făcut pe soţii Dogaru să se întrebe, nu odată, dacă mai merită efortul să-şi vândă pepenii la 400 de kilometri de casă. În condiţiile în care şi târgumureşenii au devenit mai strânşi la pungă de vreo 6 ani încoace. Nea’ Vasile povesteşte că până în 2008-2009 realiza un profit de aproximativ 3.000 de lei pe zi, însă acele vremuri au apus demult.

„Lubeniţa nu se mai vinde ca atunci. Dar merită să facem tot acest sacrificiu. Altfel am da-o cu 30 de bani la poartă. Aici măcar luăm un leu şi 50 de bani pe kilogram, deşi stăm departe de casă” spune nea’ Vasile.

La sfârşitul lunii septembrie, cam pe când vine şi ultima producţie de pepene verde, gospodinele din Târgu-Mureş pot afla de la mama Tinca reţeta pentru delicioasa lubeniţă oltenească murată.

Reţeta spune aşa:

„Luăm pepenii aceia mici: de 300 – 500 de grame, maximum 1 kilogram, îi spălăm, îi aşezăm în butoiaş pe un rând, apoi peste ei punem un rând de varză, adăugăm morcovii, ţelina şi un praf de sare, şi tot aşa până se umple butoiaşul. Nu uităm de puţin conservant, apoi umplem vasul cu apă rece, îl acoperim şi îl lăsăm aşa până se murează conţinutul”

 „Ai luat un pepene dulce de la mine, vei avea fecior!”

Pepenii cultivaţi de familia Dogaru au un atu aparte. Nea’ Vasile spune că o lubeniţă dulce cumpărată de la el, le va aduce tinerilor însurăţei un fecior.