Colonelul Sabin Motora a fost comemorat de jandarmii mureşeni
0Comanda Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Mureş, împreună cu fiul celui care a dat numele unităţii mureşene de jandarmi, Ştefan Motora, în vârstă de 90 de ani, au participat ieri la o slujbă de pomenire la mormântul celui ce a fost colonelul Sabin Motora.
După oficierea slujbei religioase, jandarmii prezenţi la mormânt au depus o jerbă de flori. Sabin Motora a fost un ofiţer de excepţie, înzestrat cu reale calităţi de comandă. Dealtfel, acesta a fost decorat de germani cu una din cele mai înalte decoraţii, Crucea de Cavaler a Ordinului "Vulturul Alb".
Sabin Motora s-a născut în 1892, într-o familie originară din Apuseni, dar implicată activ în viaţa politică şi culturală a românilor mureşeni. A absolvit studiile comerciale, însă în condiţiile izbucnirii primului război mondial a fost activat în 1915 ca ofiţer în Armata Austro-Ungară. La mai puţin de doi ani de la acel moment, a trecut Carpaţii şi a fost integrat ca ofiţer în armata română. În 1920 a fost trecut în corpul jandarmeriei române cu gradul de căpitan, iar între 1934-1937, Motora - avansat maior între timp - a fost numit comandant al Centrului de Perfecţionare al Jandarmeriei de la Lugoj. Acolo, a fost coleg timp de aproape doi ani, cu tânărul medic militar Ştefan Odobleja, părintele nerecunoscut al ciberneticii.
Înainte de toate a dovedit însă înalte calităţi morale. Şi asta pentru că n-a ezitat să-şi pună în pericol propria sa viaţă, salvându-i pe evreii din lagărul de la Grosulovo şi Vapniarca, în condiţiile în care cei de pe frontul de est căutau în primul rând să-şi scape propriile lor vieţi. A intrat astfel în conflict cu autorităţile române, dar şi cu cele germane, iar mai târziu, după instalarea regimului comunist, şi cu autorităţile noului regim.
Sub presiunea armatei ruse conduse de mareşalul Rodion Malinovski, trupele germane şi române au fost obligate ca în primăvara anului 1944 să se retragă din Transnistria. În acel moment, Motora era comandantul lagărului de la Vapniarca, în care se aflau 611 evrei. Acesta a reuşit să-i aducă cu bine în România pe 608, din cei 611 evrei cu care plecase spre ţara noastră, în condiţiile în care trei dintre ei evadaseră pe drum, cu complicitatea celor ce păzeau garnitura de tren.
Ajuns în ţară, Motora a fost anchetat de Siguranţă, de Serviciul Secret de Informaţii, dar şi de Inspectoratul general al Jandarmeriei, timp de trei săptămâni, fiind suspectat de înţelegere cu deţinuţii. Mai mult chiar, s-a încercat incriminarea sa pentru un ceas de aur, marca Schaffhausen, pe care îl primise de la un deţinut, dar cu ştirea celorlalţi, care ţineau în felul acesta să-şi manifeste recunoştinţa pentru atitudinea colonelului care nu-i lăsase pe mâna nemţilor.
Mulţi dintre evreii salvaţi de Motora au emigrat spre Israel sau în alte ţări, iar alţii au ajuns să ocupe diferite funcţii unele chiar foarte importante - în noua conducere politică şi de stat. A fost şansa colonelului. Acesta a fost integrat în serviciu ca civil (în Ministerul Comerţului), iar la pensionare a primit o pensie militară. În 1970, la 78 de ani, a trecut la cele veşnice, într-un mod cât se poate de discret. În 1990, ambasadorul Israelului la Bucureşti, Zwi Mazel, într-o solemnitate desfăşurată la Ambasada Israelului, a ţinut să-l comemoreze pe colonelul Sabin Motora şi să-i confere, post-mortem, medalia "Yad Vashem", de "Drept între popoare".