Când este periculoasă muşcătura de căpuşă şi cum trebuie să procedezi când păţeşti asta

E suficient să ajungi o singură dată la secţia de infecţioase sau la serviciul de urgenţă ca să afli câte persoane au fost muşcate de căpuşe. Chiar şi medicii spun că incidenţa a crescut în ultimii ani şi că aceste insecte apar şi în locuri mai puţin obişnuite. Cel mai important este ca aceste căpuşe să fie îndepărtate corect, iar majoritatea medicilor spun că un tratament ulterior este necesar.

Majoritatea muşcăturilor de căpuşe nu sunt periculoase, dar există specii de căpuşe care pot să transmită boli grave, precum Febra butonoasă şi Boala Lyme. Alte boli, mai rare, care pot fi transmise prin muşcătura de căpuşă sunt tularemia, febra recurentă şi erlichioza.

Cel mai important este să ştiţi ce aveţi de făcut atunci când sunteţi muşcat de o căpuşă

“Nu o atingeţi cu mâna goală. Acoperiţi în întregime capuşa cu cremă grasă, cu scopul de a o sufoca, circa 10 minute. Folosiţi o pensetă, pentru a o apuca de cap, cât  mai  aproape de piele, şi trageţi încet şi ferm. Nu răsuciţi şi nu rupeţi căpuşa, deoarece astfel capul şi cleştii ei rămân fixaţi  în  piele. Nu  striviţi căpuşa, pentru a evita împroşcarea cu  conţinutul acesteia în ochi, pe alte mucoase şi pe piele, ceea ce ar creşte riscul de infecţie”, ne recomanda medicii specialişti de la Institutul Naţional de Boli Infecţioase „Prof. Dr. Matei Balş”.

Căpuşele sunt pe locul doi în topul transmiterii de boli, după ţânţari, la nivel mondial. Nu înţepătura cauzează infecţia, ci toxinele, secreţiile, micoorganismele pe care le conţine saliva căpuşelor.

“Transmiterea bolii se întâmplă de obicei la sfârşitul mesei, când căpuşa este plină de sânge. Argasidaele au corpul mai rotund şi sunt lipsite de scutul de pe spate. Acestea se hrănesc, de obicei, mai puţin de o oră şi transmit boala într-un timp foarte scurt, până la un minut. Muşcătura de căpuşă în sine cauzează simptome abia după ce căpuşa se desprinde şi cade. Poţi observa înroşire locală, mâncărime, arsură şi, rareori, dureri locale intense. Tratamentul muşcăturii de căpuşă depinde de durata ataşamentului, tipul de căpuşă, bolile care au fost observate în comunitate şi simptomele dezvoltate. De asemenea, este important agentul patogen transmis prin înţepătură. Tratamentele pot fi: curăţarea locală şi aplicarea unei creme antibiotice. Pentru mâncărime, se recomandă preparatele care conţin difenhidramina, sub formă de creme sau capsule orale. Antibioticele orale pot fi prescrise pentru anumite boli. Alte tratamente includ teste detaliate de sânge, fluide, medicamente şi internare”, potrivit medicilor specialişti

Există aproximativ 800 de specii de căpuşe, însă doar două pot transmite sau provoca boli îngrijorătoare: Ixodidae şi Argasidae. Primele au pe spate un scut dur care le defineşte aspectul. Acestea se ataşează de gazdă şi se hrănesc timp de câteva ore până la câteva zile.

După ce numărul persoanelor muşcate de căpuşe a crescut, medicii specialişti au ajuns la concluzia că un tratament ulterior muşcăturii este recomandat. De obicei adulţilor li se prescriu 10 zile de tratament cu antibiotic, iar copiilor 5-7 zile.