Semnificaţiile numerelor pare şi impare. Numerele fără soţ corespund părţii bărbăteşti, iar cele pare reprezintă principiul feminin
0Există o ştiinţă bazată pe studiul numerelor, dar şi în cultura popoarelor s-au dezvoltat şi s-au păstrat anumite credinţe legate de anumite numere.
În sistemul filosofic al lui Pitagora, unitatea reprezintă divinitatea, care conţine tot şi de la care derivă totul. Numărul 2 era principiul răului, iar 3, simbolul armoniei perfecte. De aici preferinţa anticilor pentru numărul 3. Credinţa antică persistă şi astăzi în Orient, unde nu se dau poliţe pe sume pare. Titlul celebrei colecţii de poveşti arabe „1001 de nopţi“ este relevant, cu toate că sunt doar 1.000 de basme.
În concepţia chinezilor, numerele fără soţ reprezintă principiul tare, bărbătesc, iar cele cu soţ reprezintă principiul slab, femeiesc. În Biblie se face vorbire frecvent espre numerele impare. Astfel, în templul evreilor, numărul braţelor de la sfeşnice era mereu mereu impar, iar candele din aur erau cinci în dreapta şi cinci în stânga.
„Şi în basmele noastre, 3 şi 9 joacă rolul principal: 3 zâne, 3 fete de împărat, peste 9 mări şi ţări“,
arată Lazăr Şăineanu în volumul „Studii folclorice“.
Numerele impare în diverite practici magice
Numerele fără soţ sunt întrebuinţate în special în magie. „În «datul cu bobii», când ies numere pereche, e rău; când ies desperecheate, prevestesc mai totdeauna bine «sunt de-a bună». Numărul bobilor este fără soţ: 41. Pentru fiecare chestiune se dă cu bobii de trei ori în şir. Oăle când «se pun sub găină» se pun în număr fără soţ: 19, 21, 13, pentru ca topate să scoată pui, «să le meargă bine». Pâinbile din care se fac «Paştele» (anafura de la Paşti) sunt în număr fără soţ: 3, 5, 7.
În Vâlcea se credea că copilul va creşte mare şi frumos de-i ve da ţâţă trei posturi în doi an. În Vâlcea, la înmormântările mai bogate, mai pompoase, se iau mai mulşi preoţi, însă totdeauna în număr desperecherat. Acelaşi lucru şi când se face maslu celui bolnav. Când e secetă, ca să faci să plouă, furi o oală nouă şi 9 maci din nouă grădini, le arunci în fântdătână şi «aştepţi din ceas în ceas», ropotul ploii. La români se crede că scapi de bântuielile nălucilor, dacă scuipi în sând de trei ori“, relatează etnologul Gheorghe Ciauşeanu, în lucrarea „Superstiţiile poporului român“. Căluşarii sunt în număr impar, nouă sau 11, iar ceata lor joacă trei ani la rând.
Numerele impare nefaste
În unele zone ale ţării erau considerate nefaste şi unele numere impare. Astfel, numărul 13 este considerat de toată lumea ca unul nefast. În Vâlcea, numărul 9 are, câteodată, semnificaţii malefice. Se crede că, dacă te muşcă nouă gărgăuni, atunci nu mai au şanse de scăpare.
Numărul şapte
Numărul 7 este întâlnit frecvent în mitologie. „Cartea Destinelor“ era compusă din şapte tăbliţe. Brahmanii aveau şapte inele profetice. Şapte zile are săptămâna la toate popoarele. Şapte ramuri avea candelabrul din templul de la Ierusalim, care era înconjurat de şapte curţi. Oraşul Teba avea şapte porţi. În „Cartea lui Enoch“, autorul pune reşedinţa Domnului în al şaptelea cer.