Scrisoarea adresată lui Corneliu Coposu de către un disident anticomunist: „Nu suport să văd în acest partid atâţia indivizi insalubri, de care depindem“

Sergiu Mischie a fost, în tinereţe, conducătorul organizaţiei de luptă anticomunistă „Vulturul de munte“, motiv pentru care a fost torturat şi închis timp de un an şi două luni în temniţele comuniste. După 1990, s-a încris în PNŢCD, pentru că a vrut să urmeze atât tradiţia familiei, cât şi pe Corneliu Coposu, pe care îl cunoscuse în închisoare.

Sergiu Mischie era unul dintre colaboratorii credincioşi a lui Corneliu Coposu şi nu s-a sfiit să recunoască faptul că îl informa pe acesta despre situaţia din partid. „Relaţiile mele cu d-l Corneliu Coposu au fost reluate după anul 1989, în cadrul PNŢCD, şi s-au desfăşurat în mod sincer şi academic, eu fiind unul din puţinii oameni în care a investit încredere. Domnul Corneliu Coposu, printre altele, mi-a cerut să-l informez în legătură cu «Ce se petrece în PNŢ»“, spune Sergiu Mischie. 

În anul 1992, disidentul i-a transmis o informare cu privire la situaţia partidului, care a fost publicată integral în cartea „Vulturul de munte“, publicată anul trecut de către Sergiu Mischie. Din conţinutul acesteia reiese faptul că întreaga clasă politică nu s-a schimbat deloc de atunci şi până acum. Mai mult decât atât, Sergiu Mischie atrăgea atenţia, printr-o scrisoare adresată Seniorului, că partidul a încăput pe mâna unor profitori şi că se îndrepta către pieire, lucru care s-a şi întâmplat mai târziu.

Redăm scrisoarea integrală, pe care Mischie i-a adresat-o lui Corneliu Coposu:

Aveam etatea de 20 de ani când am avut onoarea să vă cunosc la închisoarea Jilava, în anul 1955, unde se afla şi regretatul prieten Constantin Hagea. Înainte de a vă cunoaşte personal vă „cunoşteam” din cele povestite de Costică Hagea, cu care am stat în aceeaşi celulă la închisoarea Uranus.

De fapt, vă „cunoşteam” de când eram copil în etate de 7-12 ani (1942-1947) pentru că în familia mea cu mulţi membrii PNŢ se discuta frecvent despre Iuliu Maniu, Corneliu Coposu, Ion Mihalache şi alte personalităţi. În perioada de detenţie, când am stat împreună în aceeaşi celulă (FORT) de la Jilava şi, apoi, în libertate am constatat că sunteţi un om de o înaltă ţinută morală, un adevărat român şi un patriot. Sunteţi un om care nu are ură sau resentimente, în ciuda faptului că aţi fost ţinut dincolo de gratii timp de 18 ani pentru convingerile d-voastră.

Domnule Corneliu Coposu sunteţi de acum un martir al neamului, iar martirii nu urăsc şi nici nu-şi strigă martirajul în pieţe publice. Locul dvs. în istoria ţării noastre îl consider că este la acelaşi nivel cu al figurilor legendare de martiri, cu Iuliu Maniu şi mulţi alţii. Şi încă ceva foarte important: sunteţi singurul mare om politic pe care îl are ţara acum şi în viitorul imediat(...) În calitate de cetăţean răspunzător de soarta şi viitorul ţării, şi în calitate de membru PNŞCD, consider că trebuie să vă semnalez îngrijorarea mea şi anume:  că ar exista riscul ca PNŢCD să aibă soarta PNL-ului. Vă rog să aveţi în vedere, în primul rând, faptul că în cadrul PNŢCD, la nivel de judeţe, conducerea centrală şi Parlament, pe lângă indivizi infiltraţi se află şi cei faţă de care s-au „închis ochii “ cu prea mare uşurinţă şi inadmisibilă toleranţă. Indivizii lipsiţi de inteligenţă politică, fără caracter, care au două feţe, dar fără niciun obraz.

„Mulţi ajunşi parlamentari“

Scopul acestora, pe lângă avantajele băneşti şi unele facilităţi, este paralizarea (subminarea)activităţii PNŢCD în interiorul partidului, în Parlament şi în opoziţie. Pentru a mă edifica, am participat fără acordul cuiva, în calitate de cetăţean care le-am dat votul la câteva şedinţe comune ale domnilor parlamentari ai PNŢCD. Constatări: inactivitate, lipsă de griji, remuneraţie mare, trai bun, ignoranţă, sfidare, limbă de lemn, lipsă de inteligenţă politică şi prfesională, incoerenţă. Acestea şi altele sunt argumente «pentru mulţi ajunşi parlamentari». Uni dintre ei cochetează cui FDSN şi chiar votează cu/pentru acesta. Alegerea din februarie 1992 au adus victoria opoziţiei în marile oraşe ale ţării. Imediat s-au înflăcărat unele voci (ajunse parlamentare după alegerile din septembrie 1992) care au încercat să ne convingă electoratul că această victorie exprimă o tendinţă fundamentală a societăţii româneşti şi că opoziţia urma să câştige alegerile din septembrie 1992. (...)

Situaţia gravă în care se află ţara şi poporul nostru datorită guvernanţilor neocomunişti va trezi şi va răscula pe cei care au „gândit“ (votat) cu burta 27.09.1992 (şi 11.10.1992). Ce a făcut Opoziţia?! A dat votul de încredere Guvernului Văcăroiu atunci când nu trebuia de fapt! Nu se mai spune aproape nimic despre dosarele de la Securitate, referitor la activitatea din trecut a persoanelor validate în Parlament, Guvern, Preşedinţie. Să fie oare o „înţelegere“ tacită sau un „consens“.

Cu alte cuvinte, în cazul în care se publică dosarele, s-ar putea ca PNŢCD şi opoziţia să rămână cu un număr mic de parlamentari pe care să-i putem număra pe degete. Apropiaţii şi colaboratorii d-voastră au insistat mult ca să candidaţi pentru Senat din septembrie 1992. Au considerat, pe drept, că prezenţa d-voastră în calitate de senator va contribui la îmbunătăţirea modului (atmosferei) de lucru în Parlament, având în vedere moralitatea, activitatea, competenţa şi personalitatea d-voastră. Mult tip aţi refuzat să vă depuneţi candidatura, însă până la urmă aţi acceptat/cedat. Atât în refuz cât şi în acceptare au existat multe explicaţii şi semn e de întrebare referitor la persoane d-voastră, la PNŢCD şi la România. (…)

„PNŢCD se găseşte într-o situaţie financiară gravă“

În acest sens, cu voia d-voastră, o să menţionez unele observaţii: puţini sau foarte puţini au fost ţi sunt de bună credinţă/viitori parlamentari (propuşi pentru alegeri pe locuri eligibile pe criterii de pile – cunoştinţe - relaţii). (…)

PNŢCD se găseşte într-o situaţie financiară gravă. Parlamentarii cu ce ajută partidul? Unele persoane au fost plecate peste hotare pe cheltuiala PNŢCD şi au făcut afaceri în interes personal, cu avantaje materiale şi băneşti, iar din septembrie 1992 au devenit parlamentari.

Nicio acţiune a opoziţiei nu se întreprinde fără PNŢCD, iar în umbra d-voastră, iar în umbra d-voastră stau bine-merci  diverşi  duplicitari şi parlamentari.  (…)  Lipsesc din cotidianul activităţilor noastre câteva persoane benefice în funcţii coordonatoare! Şi dacă n-ar exista ! Există în schimb dn belşug: falsul, răutatea, pretenţiile, ambiiţiile, vanitatea, delaţiunea, hoţia. (….)

Nu suport să văd în acest partid atâţia indivizi insalubrii, de care depindem într-un fel sau altul. Mă refer şi la delatorii şi profitorii aceia obraznici şi lipsiţi de orice simulacru de scrupul, care agreează verbal şi prin comportament şi continuă să-şi facă datoria faţă de ai lor. “