Şcoala cu şapte copii din Gorj construită în locul unei biserici. „Fac Matematică şi Limba Română doar cu doi copii“
0Şcoala cu cei mai puţini elevi din judeţul Gorj se află în satul Horezu, care aparţine de comuna Turcineşti. Aici învaţă şapte elevi, câte unul în clasa pregătitoare şi clasa I, patru elevi la clasa a II-a şi o elevă în clasa a III-a.
Învăţătorul are vârsta de 64 de ani şi se pregăteşte de pensie. Ion Popescu este din satul vecin, Rugi. Încă se gândeşte dacă se va retrage din activitate sau va preda în continuare: „Eu nu mai am mult şi mă pensionez! Am 64 de ani. (…) Am absolvit Liceul Pedagogic promoţia 1975 şi am lucrat în învăţământ până după Revoluţie, apoi am intrat în mediul economic şi am revenit la catedră în 2012. Satele se depopulează, din diverse motive. Părinţii fac un copil sau cel mult doi. Acesta este adevărul! Este trist”.
„Este şcoala care presupune cele mai mici costuri din toată comună“
Cu toate acestea, învăţătorul Ion Popescu susţine că şcoala cu şapte copii are viitor. A reuşit cu ajutorul părinţilor să pună pe pereţi lambriuri, iar acum speră să transforme o sală de clasă în sală de sport pentru copii. WC-ul este ecologic, aflat în spatele unei lemnelor pentru iarnă.
„Părinţii ne sunt alături mereu, mă ajută cu ce am nevoie, am aranjat sala de clasă împreună. Ce se vede în clasă este munca părinţilor şi a mea, am reabilitat împreună! Este şcoala care presupune cele mai mici costuri din toată comuna. Avem sobă şi lemne date de Obştea de aici, soba este foarte bună şi consumăm puţin. Avem femeie de serviciu de aici din sat, care vine şi face focul iarna. Treaba este că postul ei nu este bugetat, e plătită forfetar. Primeşte o sumă modică, căci nu are nici măcar jumătate de normă. Aşa este sistemul”, ne spune învăţătorul Ion Popescu.
Se predă la simultan
La Şcoala Primară din Horezu puteau să fie 9 elevi, însă regulamentul şcolar nu permit unui învăţător să predea la cinci clase simultan, ci doar la patru. Învăţătorul a făcut un program special şi susţine că timpul alocat celor mici este mult mai mare faţă de şcolile unde se predă în mod normal.
„Avem în clasă câte un elev la clasa pregătitoare şi I-a, 4 elevi la clasa a II-a şi o elevă în clasa a III-a. Sunt şi avantaje şi dezavantaje. La simultan petrec mai mult timp cu fiecare elev în parte, la lecţiile predate.Cu cei de dimineaţă, clasa a II-a şi a III-a, fac Limba Română şi Matematică, noţiunile de bază, şi rămne la alegere să facă religie, educaţie fizică, muzică, desen, care sunt opere comunei. La ora 12,00 vine microbuzul şi pleacă ei şi rămân cu clasa pregătitoare şi clasa I, adică doi copii cu care fac Matematică şi Limba Română“, mai precizează învăţătorul.
„Iarba nu mai creşte unde a fost altarul unei biserici“
Şcoala are o istorie aparte. Este construită pe locul unei biserici care a fost demolată, pentru că localnicii nu au mai putut să o finalizeze. Lângă şcoală chiar se observă o denivelare pe unde nu creşte iarba. Aici a fost altarul bisericii şi localnicii spun că iarba nu creşte pe temelie.
„Aici a fost unul din zidurile bisericii, iar unde a fost altarul, iarba nu creşte la fel ca în restul curţii. Aşa spun şi cei bătrâni, că iarba nu mai creşte unde a fost altarul unei biserici! Biserica a fost construită în această curte pe la începutul anilor 1900, a fost ridicată până la acoperiş, dar sătenii nu au avut bani să o termine. Acum mai bine de 50 de ani au dărâmat biserica şi au făcut această şcoală. Şcoala veche nu mai era bună, era prea veche. Unii dintre părinţii copiilor care astăzi învaţă aici au făcut şi ei şcoala tot în clădirea asta!”, a spus Nicolae Coiculescu, unul dintre bunicii care îşi aduseseră copilaşii la şcoală.
Acesta susţine că satul are viitor. Casele şi terenurile au început să fie căutate după ce s-a introdus reţeaua de alimentare cu apă şi uliţele au fost asfaltate. „Eu am apartament în Târgu Jiu, dar nu îmi place să stau acolo. Aici este linişte şi aer curat. Am o gospodărie frumoasă şi tot ce am nevoie. Casele au început să se cumpere şi chiar au fost ridicate locuinţe frumoase. Nu este aşa departe de oraş, iar priveliştea este superbă“.