Scheletul mastodontului găsit într-un sat din Gorj în perioada interbelică. A fost descoperit dintr-o joacă
0Pe teritoriul judeţului Gorj, la marginea satului Ciorari, care aparţine de comuna Stoina, a fost făcută o descoperire importantă în perioada interbelică, preţuită şi astăzi de arheologi.
Este vorba despre scheletul fosilizat aproape complet al unui „Mastodon Anancus Arvernensis reprezentant al mastodonţilor de tip Dunolophodon ce a trăit pe meleagurile noastre pe la sfârşitul erei Terţiare, în Levantin, strămoşii elefanţilor de astăzi. Scheletul acestui animal preistoric a fost scos la lumină şi cercretat de către marele paleontolog, etnograf, geograf, istoric şi folclorist oltean C. S Nicolăescu-Plopşor împreună cu M. Demetrescu. Descoperirea a fost făcută în anul 1927 în mod întâmplător. Prefectul judeţuzi Dolj din perioada respectivă, C. Negrescu, a trimis chestionare tuturor primăriilor prin care să fie menţionate descoperirile făcute, iar printre întrebări se regăsea şi aceasta:
„«S-au găsit pe teritoriul comunei dumneavoastră măsele sau oase de jidovi ? Săteanul de rând înţelegea prin oase de jidov, oasele unor uriaşi ce ar fi stăpânit cândva pe pământ, iar din punct de vedere zoologic, oase ale unor animale preistorice uriaşe precum mamuţii. Se vor primi numeroase răspunsuri, însă cel mai intersant vine de la Stoina, ce ţinea atunci de judeţul Dolj, o declaraţie a învăţătorului D. Hobeanu ce arăta că, în anul 1925, în vâlceaua Nanului, satul Ciorari, se
găseşte scheletul unui mamut din care un picior dinapoi e la şcoala din comună. Descoperirea fusese făcută de un băiat din sat pe nume Ioan Paşol, slugă la învăţătorul Ioan Petrescu, proprietar de terenuri agricole“, arată istoricii Claudiu şi Delia Stancu în studiul „Mastodontul de la Stoina-o descoperire paleontologică deosebită pentru Oltenia“.
Descoperire importantă, făcută din joacă
Ion Paşol a relatat cum a găsit oasele. Acesta a mărturisit că descoperirea a fost făcută în joacă: „Eram mai mulţi copii, păzeam oile pe vâlcea şi neavând nicio treabă ne jucam în năsâp, pe coastă aici, la teii din faţă. Tot dând aşa cu mâna am dat de o sâgă tare. Am râcăit cu ghearele pe lăngă ea şi am văzut că e os. Am mai tras de el, am mai scobit până l-am scos afară. Când ne-am dus sara acasă i-am spus lu domnu învăţător că găsârăm un os de jidov pe vale.....domnu învăţător l-a luat şi l-a dus la şcoală, pe urmă a măi venit cu copiii de la şcoală şi-a scobit de-a mai scos şi alte oase“. Scoatere ala suprafaţă a scheletului a avut loc în toamna anului 1927, prin participarea învăţătorului D. Hobeanu, a revizorului şcolar D. Stoica, inspectorului şcolar G. Poşulescu şi sub îndrumarea antropologilor C. S Nicolăescu-Plopşor şi N. Demetrescu.
„A fost acoperit într-un giulgiu alb de nisip cuarţos“
Iată ce povestea C. S Nicolăescu-Plopşor despre descoperirea mastodontului, mărturisire prezentată tot de către cei doi istorici: „Groparii lucrau de zor, craniul stâlcit şi inform se arată cel dintâi ca un bloc uriaş, zdravănă şi cocoşată s-arătă şira spinării cu coastele prinse de ea, alcătuind o singură bucată împietrită... ca să izoleze fildeşii, doi flăcăi lovesc din răsputeri o pătură de humă galbenă tot întrebându-se dacă neamul ăsta de dinţi nu ajunge tocmai la Căpreeni, comuna de peste deal....la plecare, refuză plata deşi era duminică, conştienţi de isprava la care au fost părtaşi... Scheletul mastodontului zăcea pe o parte cu craniul înspre miazănoapte şi cu fildeşii spre soare-răsare. După moartea lui, a fost acoperit într-un giulgiu alb de nisip cuarţos cimentat într-o gresie dură, ce s-a depus pe vremuri pe fundu lacului levantin ce aparţine Levantinului Mijlociu. Studiind direcţiunea torentelor ce se vărsau în acest lac levantin s-a stabilit că ele veneau dinspre nord şi animalul murind pe malul lacului, a fost târât de torenţi în interior, depunându-l apoi la fund“.
Dimensiunile scheletului
Cei doi istorici consideră că mastodontul ar fi avut o înălţime de patru metri. „Dimensiunile scheletului sunt impresionante, după mărimea oaselor sale trebuie să fi avut cel puţin 4 m înălţime, aproximativ 8 m lungime, iar colţii în jur de 3,50 m lungime printre cei mai lungi din lume. Dentiţia acestuia a fost găsită aproape în întregime, lipsind o măsea, câteva oase ale craniului şi laba unui picior din spate“, prezintă istoricii Claudiu şi Delia Stancu.
Cea mai importantă piesă al Muzeului Ştiinţelor naturale din Craiova
Oasele au fist curăţite şi duse la Muzeul Regional Oltenia din Craiova, unde au fost reconstituite. „În momentul de faţă colţii şi fragmentele din scheletul fosilizat al mastodontului de la Stoina constituie cea mai importantă piesă din patrimoniul Muzeului de Ştiinţe ale Naturii din Craiova şi o importantă descoperire pentru paleontologie“.