Moartea controversată a primului dictator comunist al României

Moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost cauzată de un cancer pulmonar care se extinsese şi la ficat. Boala fusese descoperită în toamna anului 1964, dar s-a manifestat mai puternic după venirea acestuia de la Varşovia, unde a avut loc o întâlnire între liderii comunişti, astfel încât s-a speculat puternic pe seama iradierii sale.

Gheorghe Gheorghiu Dej, primul dictator comunist, a murit în urma unui cancer galopant. Boala s-a manifestat cu precădere după ce acesta a participat, în ianuarie 1965, la Varşovia, la o întâlnire cu alţi lideri politici din Est, unde se spune că ar fi fost iradiat de sovietici, pentru indisciplina sa.

„Am aflat de la şeful însoţitorilor lui Dej că în timpul participării delegaţiei la întâlnirea Tratatului de Varşovia, Dej a fost cazat într-o şcoală cu duşumele aproape negre de petrol şi fără căldură şi că în aceste împrejurări Dej a fost iradiat”, a explicat fostul comunistul Gheorghe Apostol în volumul „Eu şi Gheorghiu-Dej”

Frisoane în vagon

Şi şeful său de cabinet, Paul Sfetcu, povestea că s-a întâmplat ceva cu conducătorul ţării pentru că, la întoarcere de la Varşovia, el stătea cu cojocul pe el în vagon pentru că avea frisoane, deşi era cald. 

O altă versiune despre cauzele care au dus la apariţia bolii vorbeşte despre o piatră primită cadou, care ar fi stat mult timp pe biroul său, aceasta fiind, de fapt, o bucată de uraniu, care a dus la iradierea sa.

„Mai mulţi colaboratori ai lui Dej au murit de cancer in perioada următoare. E o coincidenţă?“,

se întreabă istoricul Stelian Tănase într-un articolul publicat pe site-ul său. 

Diagnosticat cu cancer în primăvara anului 1964

În realitate, în toamna anului 1964, Gheorghe Gheorghiu Dej se plânge de dureri în gât şi ajunge la doctorul Gârbea, de la Spitalul Colţea, care constată un cancer generalizat şi că nu se mai putea face nimic. „S-au făcut multe speculaţii pentru că distanţa între timpul în care i s-a pus diagnosticul de cancer pulmonar cu metastaze la ficat, înregistrat în data de 2 martie 1965, şi data la care a fost anunţat decesul, 19 martie 1965, este foarte scurt. Atunci te întrebi cum se face că primuil om al României, care este supus la controale periodice, este supus la un asemenea lucru. (...) Sfetcu susţine că a fost vorba de un deces natural şi că suferea de TBC de la vârsta de 13 ani. Boala i s-a agravat în condiţiile de închisoare. Tot Sfetcu spune că îi apar, în anul 1963, nişte polipi pe vezica urinară, iar Dej bănuia că are cancer 1963“, spune istoricul Lavinia Betea, într-un documentar.

Medici din Franţa, aduşi să-l trateze pe Dej

Gheorghe Gheorghiu Dej este supus la un tratament intensiv cu citostatice şi au fost chemaţi chiar medici din Franţa, dar ei au spus că au fost chemaţi prea târziu. 

La căpătâiul său a fost adus Patriarhul Marina, cu care avea o relaţie specială, pentru a se împărtăşi. Patriarhul Marina, pe când era un simplu preot din ţară, îl adăpostise pe Gheorghe Gheorghiu Dej atunci când evadase din lagărul de la Târgu Jiu, iar ascensiunea către Patriarhie se datorează acestui episod. Nu s-a mai putut face nimic şi a murit, la vârsta de 63 de ani, pe data de 19 martie 1965. Din această zi şi până pe 24 martie, când a fost înmormântat, a fost doliu naţional în România.