Misterul dispariţiei Ameliei Earhart. Scheletele găsite pe o insulă pustie din Pacific şi legătura cu accidentul aviatic

Moartea Ameliei Earhart, femeia-pilot care reprezintă un adevărat simbol pentru americani, rămâne un mister. După zeci de ani de la eveniment, pe o insulă din Oceanul Pacific au fost descoperite fragmente de la două schelete, unul având încălţăminte de damă, dar şi rămăşiţele unui avion.

Amelia Earhart s-a născut în anul 1897, în localitatea Atchison, Kansas. A fost o legendă chiar din timpul vieţii, ca urmare a pasiunii sale pentru zbor şi a manifestărilor feministe pe care le susţinea.

A lucrat ca soră medicală la Boston şi a înceăput să studieze medicina la „Columbia University“ din New York, dar şi-a întrerupt studiile după un an şi s-a întors acasă, iar în anul 1920 a zburat pentru prima dată cu avionul. A vrut să devină pilot, dar părinţii nu au susţinut-o şi nu au achitat costul cursului care era de 1.000 de dolar.

Amelia Earhart ar fi practicat 28 de profesorii până în anul 1921 când a urmat primele ore de zbor cu Neta Snook, după care şi-a cumpărat un avion „Kinner Airster“, cu care a stabilit un record de înălţime pentru femei, reuşind să ajungă la o altitudine de 4.300 de metri. În anhul 1928 a devenit prima femeie care traversează Oceanul Atlantic cu avionul, ca pasager. A fost declarată „femeia“ anului şi a devenit un simbol feminin.

În anul 1932 a vrut să traverseze Atlanticul, dar din cauza timpului nefavorabil şi a unor probleme tehnice a fost nevoită să întrerupă cursa în Irlanda de Nord. A traversat Atlanticul de două ori, motiv pentru care a primit de la preşedintele american Herbert C. Hoover medalia de aur „National Geographic Society“. Înainte de a împlini vârsta de 40 de ani, a dorit să facă înconjurul lumii. La data de iulie 1937, când parcursese deja două pătrimi din zborul planificat, a decolat din Noua Guinee spre insula Howland din Pacific, unde nu a mai ajuns vreodată, fiind dată  dispărută. 

Amelia Earhart şi asistent său Fred Noonan au zburat în călătoria în jurul lumii cu un avion Lockheed L-10 E Electra. Ei au decolat din Lae, Noua Guinee, pentru un zbor de 4.113 kilometri, până pe insula de corali Howland, unde se amenajează o pistă de aterizare, pentru ca avionul să fie alimentat. Ea trebuia să recepţioneze semnale radio de la un echipaj al pazei de coastă, dar transmisia nu a fost bună, iar semnalul nu a ajuns la aceasta. Ultima transmisie a fost înregistrată la ora locală 8:43. Se crede că factorii atmosferici şi o hartă greşită au contribuit la dispariţia Ameliei şi a asistentui ei. Insula se află de fapt cu 10 km mai departe decât poziţia marcată pe harta lor.

Comandorul care îi aştepta a considerat că avionul a rămas fără combustibil şi Amelia a efectuat o aterizare forţată în apropierea perimetrului. Navele Marinei au declanşat căutările, mai ales că au recepţionat anumite transmisii radio din jurul insulei Phoenix, care erau nelocuite.

Timp de două săptămâni, avioanele Marinei au cutreierat zona în lung şi în lat, dar nu au dat de nicio urmă de viaţă. Un pilot a raportat că a sesizat ceva ce ducea a «semn de locuire recentă» pe insula Gardner, din grupul Phoenix, dar cu toate ca survolat în repetate rânduri insula, nimeni nu s-a arătat la vedere şi nu s-au zărit nici urmă de avion sau sau resturi” ,

arată istoricul Joel Levy, în volumul “Istorii pierdute”. 

Căutările au fost extinse şi în alte zone, dar, cum nu s-a găsit nimic, s-a luat decizia opririi acestora  pe data de 18 iulie. 

Teorii ale conspiraţiei

Dispariţia Ameliei a reprezentat o tragedie naţională, iar evenimentul a dus la apariţia tot felul de teorii conspirative, iar mulţi au considerat că dispariţia ei a fost mai mult decât un simplu accident. A fost realizat şi un film cu privire la faptul că accidentul Ameliei a reprezentat un pretext pentru survolarea insulelor Marshall, care se afla sub comanda japoneză. Mai târziu a fost editată chiar şi o carte, care a devenit bestseller. S-a mers chiar şi mai departe, iar în alte cărţi s-a sugerat că Amelia Earhart a fost recuperată şi că a trăit în anonimat sub un alt nume. Un argument al acestor versiuni în reprezintă şi semnalele radio care au fost emise.

O altă poveste este din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când soldatul Saint John Naftel avea în sarcină paza unui grup de muncitori, foşti prizonieri în insula Tinian din Pacific. El spune că unul dintre lucrătorii au indicat două morminte despre care îi susţinea că sunt locurile de veci ale Ameliei Earhart şi asistentului său. 

Insula din Pacific unde au fost găsite două schelete

Grupul Internaţional pentru Recuperarea Avionul Istoric a efectuat o serie de cercetări în mica insulă Nikumaroro, fostă Gardner, din Pacific. Ipoteza celor din acest grup este că echipajul ar fi putut ateriza pe această insulă care era pustie la momentul respectiv. Tot în această zonă a naufragiat mai nava „Norwich“, iar echipele de căutători au găsit o ascunzătoare cu provizii.

Mai târziu, insula a fost colonizată, iar primii locuitori au găsit două schelete, unul având încălţăminte de damă, dar şi părţi dintr-un aeroplan.