Legenda comorii boierului Pleniceanu. „Locul numai eu îl ştiu, căci planul unde a fost ascunsă nu-l am la mine“
0Dumitru Pleniceanu a fost una dintre personalităţile ilustre ale oraşului Târgu-Jiu, acesta remarcându-se prin actele sale de generozitate.
Boierul Dumitru Pleniceanu descinde dintr-o familie cu vechi tradiţii în rândul marilor proprietari de pământ din Oltenia. A ridicat o şcoală, un local de primărie, o bancă, a oferit burse copiiilor nevoiaşi şi a donat până la sfârşitul vieţii întreaga avere comunităţii.
„Prin actele de caritate pe care le-a făcut la cumpăna secolelor XIX-XX, a rămas în memoria posterităţii, impresionând prin generozitate şi nobleţe, dar şi prin atitudinile şi manierele sale de aristocrat. (...) A susţinut elevii săraci şi a fost alături de orice iniţiativă menită să lumineze şi să îmbunătăţească nivelul informativ al sătenilor de pe moşia sa. El făcea de asemenea o legătură inseparabilă între progresul economic şi educaţie considerând că oamenii simpli pot fi ajutaţi să elimine sărăcia prin dezvoltarea agriculturii şi a micilor industrii. Până la sfârşitul vieţii, Dumitru Pleniceanu a continuat actele de caritate, oferind cu generozitate nedisimulată întreaga avere (terenuri arabile, păduri etc) comunităţii în mijlocul căreia şi-a petrecut ultima parte a vieţii. S-a stins în noaptea de anul nou 1906-1907 şi a fost înmormântat în partea dreaptă a intrării în cavoul de la Vădeni (n.r. - un cartier al municipiului Târgu Jiu).“, arată istoricul Andrei Popete Pătraşcu, preşedintele Asociaţiei cultural-istorice Dumitru şi Maria Pleniceanu.
Legendea comorii
Istoricul gorjean precizează că bătrânii locului povestesc despre o întâmplare prea puţin cunoscută astăzi. Aceştia vorbesc despre o comoară îngropată în apropierea bisericii sau a conacului de la Vădeni, care mai există şi astăzi:
„De la bunicul din partea mamei, în vârstă de 84 de ani, am aflat şi eu despre această povestea, care la rândul său a aflat-o de la bătrânii ce slujiseră cu mulţi ani în urmă pe moşia boierului. Adevărul despre comoara îngropată nu se ştie dacă este deplin, dar se spune că înainte de a muri Dumitru Pleniceanu, a venit la el un grec. Acesta i-a spus că este trimis de un fel de paşă turcesc, să-i facă propunerea de a împărţi pe din două comoara ascunsă aici şi care ar fi conţinut valori mari care nu au putut fi trimise în Turcia la vremea ei în cauza lipsei de siguranţă a drumului până la Istanbul. Erau aici adunate birurile pe o mare perioadă de vreme. «– Bine, i-ar fi spus boierul Pleniceanu, dar unde este această comoară?! – Locul numai eu ştiu, căci planul unde se află ascunsă comoară nu îl am la mine, dar ştiu exact locul, însă nu ţi-l spun, decât dacă aprobi să dezgrop această comoară, şi-o împărţim pe din două». Boierul i-a spus că nu face târg cu diavolul şi preferă să nu dezgroape comoara şi s-o lase neaflată. Primind un astfel de răspuns, grecul a plecat, promiţând să se întoarcă într-o bună zi. Dar nimeni nu a mai auzit de el de atunci“.
Comoara nu a fost găsită
Preşedintele Asociaţiei cultural-iatorice „Dumitru şi Maria Pleniceanu“ susţine că sunt elemente care indică faptul că şi acum comoara este îngropată în apropierea celei mai vechi case care există în Târgu Jiu: „Am putea crede că această comoară este şi astăzi îngropată în apropierea conacului sau a bisericii de la Vădeni, de vreme ce la începutul secolului al XVIII-lea, moşia de la Vădeni aflată în stăpânirea marelui Ban Cornea Brăiloiu şi a urmaşilor acestuia, fusese în dese rânduri atacată de către turci. Sigur că astfel de legende, despre comori căutate, neaflate încă, sunt astăzi puse la îndoială, păstrând parfumul vremurilor de altădată, dar fără a suscita, în lipsa credibilităţii, vreun interes. Purtând amprenta trecutului, rămân totuşi în memoria posterităţii şi valorificate în monografiile locale“.