Eroul necunoscut din teribila lupta de la Podul Jiului: „Nu e porunca oamenilor, este a lui Dumnezeu!“

Lupta de la Podul Jiului reprezintă un episod unic din istoria României. La 14 octombrie 1916, populaţia civilă a oraşului Târgu Jiu, formată din bătrâni, femei şi tineri, a reuşit să ţină piept, pentru o perioadă, armatei germane.

Comisarul de poliţie Ioan C. Popilian s-a născut la 3 decembrie 1879 la Turceni, tatăl său fiind preotul satului. A fost şef de arest la Prefectura Poliţiei Craiova, iar, apoi, în anul 1908 s-a transferat ca subcomisar la Poliţia oraşului Târgu-Jiu, unde a activat, cu o întrerupere de doi ani, până la pensionare.

Trupele germane se apropiau de Târgu-Jiu, după spargerea frontului la Petroşani. Comisarul de poliţie Popilian a rămas în oraş, pentru că toţi ceilalţi erauj plecaţi pe dront. El a preluat comanda, a mobilizat sergenţii, a convins femeile şi bătrânii să îi stea alături. Conform mărturiilor despre această luptă neobişnuită, noaptea a umplut Podul Jiului cu căruţe, dulapuri, pentru a-l baricada şi i-a înşirat de-a lungul digului. Le-a ordonat în special sergenţilor să tragă în momentul în care apar trupele inamice. Armata germană a fost indusă în eroare, crezând că oraşul este apărat.

Atacul germanilor a fost amânat din timp de trei zile. Comisarul a fost rănit, dar, cu toate acestea, a continuat lupta. „Şi acum simt căldura acelor clipe de îmbărbătare pe care mi le oferise măreţul spectacol al bătrânilor, femeilor şi copiilor hotărâţi să moară până la unul... Nebunia noastră ţinea la respect regimentele nemţeşti... Un glonţ mă lovi în cap şi un altul în picior. În vălmăşagul luptelor nu simţii nici gloanţele, nici durerea“, spunea Ioan C. Popilian în publicaţia „Ilustraţiunea română” din 1932. Lupta de la Podul Jiului a a avut un rol deosebit de important, pentru că a dar răgazul suficient armatei române să se regrupeze şi organizeze. Chiar mareşalul Berthelot spunea că lupta de la Podul Jiului a avut o contribuţie majoră la victoriile ulterioare ale armatei române.

„Haideţi cu mine la pod!“

Istoricul Gabriel Sarcină observa că în lupta istorică de la Podul Jiului au fost mai mulţi eroi, pe lângă comisarul de poliţie.Chiar Ioan C. Popilian l-a dat drept exemplu pe un bătrân, într-un interviu pe care l-a acordat în anul 1932 publicaţiei „Ilustraţiunea Română“.

„La Podul Jiului au existat însă mai mulţi eroi, din nefericire majoritatea rămaşi necunoscuţi până în zilele noastre. Despre unul dintre aceştia însuşi marele Popilian ne-a lăsat câteva rânduri. Este vorba despre «un bătrân care de abea se mai ţinea pe picioare» şi care cu cuvintele sale a reuşit să înflăcăreze mulţimea precum vestiţii oratori ai Antichităţii“.

Gabriel Sarcină reproduce mărturisirea făcută de comisarul Popilian în legătură cu acest erou necunoscut, care s-a adresat concetăţenilor săi:

„- „Câţi mai puteţi ţine o armă în mână, haideţi cu mine la pod!

- Nu este porunca oamenilor; este porunca lui Dumnezeu. Bătrânul făcu semnul crucii şi porni urmat de femeile, copii şi cercetaşii pe care îi întâlnea în cale”.

Gabriel Sarcină arată că Ioan C. Popilian îi considera adevăraţi eroi pe cei care au luptat la Podul Jiului: „Ne-au frapat apelativele folosite de legendarul comisar la adresa acelor eroi necunoscuţi nouă, dar împreună cu care într-o zi de octombrie au ţinut piept năvalei duşmane. El le spunea duios şi tandru: «tovarăşi de neuitată amintire” şi «icoane sfinte pe care le am pururea în faţa mea»“!