Descoperire: primul loc de muncă al sculptorului Constantin Brâncuşi

Autorităţile au amplasat în acest weekend o placă informativă pe o clădire din Târgu-Jiu în care faimosul sculptor român Constantin Brâncuşi a lucrat ca ucenic în anul 1887, la vârsta de 11 ani.

O clădire banală din zona centrală a municipiului Târgu-Jiu ascunde secrete pe care mulţi trecători nici măcar nu le bănuiesc. Sorin Buliga, consilier în cadrul Centrului de Artă şi Cultură «Constantin Brâncuşi», a adunat date şi documente timp de peste două decenii. El a ajuns la concluzia că în această casă, în care acum funcţionează o covrigărie, a existat „o boiangerie“ (n.r. – o vopsitorie) în care a lucrat ca ucenic marele sculptor român Constantin Brâncuşi, în anul 1887, la vârsta de doar 11 ani.
 
Acesta este motivul pentru care, în weekendul trecut, autorităţile au amplasat o placă informativă pe clădirea veche de 140 de ani. „Ştiam din anii `90, de la un bătrân, că în clădirea respectivă a fost boiangeria lui Mosculescu, în care a lucrat Brâncuşi pentru prima dată, dar a trebuit să strâng date care să certifice acest lucru“, povesteşte Sorin Buliga.

Copilul Constantin Brâncuşi a lucrat doar timp de câteva luni în boiangeria lui Mosculescu. „Brâncuşi avea o dorinţă de a fugi de acasă. Prima dată a fugit de acasă în 1884. Apoi, în 1887, a primit consimţământul mamei şi bunicii sale. Nu mai voia să facă clasa a IV-a. Se pare că fratele lui, Chijnea, a vorbit cu Ion Mosculescu, amândoi negustori, pentru a-l lua ucenic pe Brâncuşi. A lucrat câteva luni bune şi a deprins meşteşugul culorilor, ceea ce era foarte important. Era o muncă foarte grea şi avea mâinile arse de vopsele şi de diluanţi“, explică Sorin Buliga.

Palma care l-a trimis la Paris

Un moment foarte important în viaţa sculptorului ar fi fost palma pe care ar fi primit-o de la Ion Mosculescu, patronul boiangeriei. „Era şi un obicei de-al lui ca ucenicii să înveţe mai bine meşteşugul: mai primeau şi câte o palmă. Brâncuşi era o persoană foarte independentă, orgolioasă şi ţâfnoasă. Nu a suportat ideea şi a plecat. S-a angajat la Doiţescu, la o cafenea. A stat un timp, după care s-a întors la Peştişani, la fratele lui, Chijnea, şi a lucrat în prăvălia acestuia, urmând ca anul viitor să plece la Craiova şi de aici să înceapă un cu totul alt destin: Şcoala de Arte şi Meserii, apoi Şcoala de Belle Arte Paris. Dacă nu era palma lui Ion Mosculescu, poate că era boiangiu aici. A fost o palmă care l-a trimis direct la Paris“, încheie consilierul care a descoperit clădirea.