Decretul regal de învestire a generalului Ion Antonescu în fruntea statului: „El este capul oştirii“

România se afla într-o stare de dezordine după ce pierduse Basarabia, Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa şi Ardealul de Nord. Mai mult decât atât, negocierile impuse pentru cedarea Cadrilaterului către Bulgaria au creat o stare de presiune de nedescris din partea opiniei publice, fiind considerat vinovat Carol al II-lea.

Singura soluţie acceptată de toată lumea, inclusiv de presă, era numirea în fruntea statului a generalului Ion Antonescu, pentru evitarea unor tulburări sociale şi politice pe care legionarii deja le pregăteau. „Generalul Ion Antonescu are un strălucit patrimoniu moral şi naţionalist. Are şi energia polarizatoare, ce ridică vălul cel mare al mulţimilor puse în mişcare spre ţelul reclădirilor definitive (...). Să pornim – cu sufletele regenerate şi forţele dublate – în urma omului ce şi-a luat sarcina şi corespunde misiunei refacerii noastre naţionale“, scria Acţiunea în data de 7 septembrie 1940.

Decretul regal de învestire 

La 4 septembrie 1940, Ion Antonescu a fost învestit de către Carol al II-lea, preşedinte al Consiliului de Miniştri, prin Decret regal: 

Art. I. Investim pe d-l general Ion Antonescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, cu depline puteri pentru conducerea statului român. Art. II. Regele exercită următoarele prerogative regale: a) El este capul oştirii; b) El are dreptul de a bate monedă; c) El conferă decoraţiunile române; d) El primeşte şi acreditează ambasadorii şi miniştri pleni potenţiari; e) El numeşte pe primul-ministru, însărcinat cu depline puteri; f) El are dreptul de amnistie şi graţiere. Art. III. Toate celelalte puteri ale statului se exercită de preşedintele Consiliului de Miniştri.

Documentul a apărut în Monitorul oficial, nr. 206 bis, din 6 septembrie 1940.

Abdicarea lui Carol al II-lea

Au urmat suspendarea Constituţiei din 1938, abdicarea Regelui Carol al II-lea şi preluarea tronului de către Voievodul Mihai, la 6 septembrie. Prin Decretul-lege din 5 septembrie 1940, Carol al II-lea suspendă propria Constituţie din 27 februarie 1938 şi dizolvă Corpurile Legiuitoare.

În aceeaşi zi, generalul Ion Antonescu i-a consultat pe şefii celor două partide tradiţionale, dar şi pe liderii Mişcării Legionare, în vederea alcătuirii noului guvern. Niciuna dintre părţi nu mai recunoştea autoritatea regelui, iar, în aceste condiţii, Antonescu îi solicită lui Carol al-II-lea să abdice în favoarea fiului său, Mihai. Regele a acceptat să îi încredinţeze tronul Voievodului Mihai.