Cum îşi aflau tinerele ursitul pe vremuri. Se dezbrăcau şi se aşezau în faţa unei oglinzi pe care o înconjurau de trei ori
0În toate popoarele lumii există diferite credinţe cu privire la destin, dar toate au ca numitor comun implacabilitatea acestuia.
În toate mitologiile există o descriere a destinului, care de multe ori e întruchipat de un bătrân orb. „Mitologia clasică a prins în personificarea credinţelor în destin toate caracteristicile: un bătrân orb, având sub picioare pământul şi ţinând în mâini o urnă care era plină cu sorţii destinelor omeneşti; o coroană de stele îi împodobea capul, ca o emblemă a stăpânirii lui şi peste cer şi zei, iar în mâna lui avea un sceptru de fier, simbol al atotputerniciei sale şi al neînduplecării“, arată Gheorghe Ciauşeanu în volumul „Superstiţiile poporului român“.
Soarta este crudă şi de neînduplecat
Soarta, în accepţiunea poporului român, este foarte crudă şi nu poate fi schimbată.
„După credinţa noastră, poţi scăpa de orice, dar nu de soartă. De-ai intra în «gaură de şarpe», şi Ursita tot te ajunge“,
menţionează Gheorghe Ciauşeanu.
Ghicitul sorţii
Oamenii au dezvoltat diferite metode de a-şi afla soarta. Astfe s-au născut oracolele vechi, ghicitul cu bobii, cu ghiocul, cu cărţile. „Visul pe care-l visează moaşa despre nepotul său este socotit în Vâlcea ca o adevărată revelaţiune a soartei copilului“, se mai arată în lucrarea „Superstiţiile poporului român“.
Cum îşi aflau tinerele viitorul soţ
Tinerele aveau diferite metode de a-şi afla ursitul, pe viitorul soţ. „Fetele, ca să, poată ghici ce fel le va fi ursita, pun în seara de Sf. Vasile aşa-numitele «punţi» (două ramuri de măr dulce, în formă de furcă, între care se pune de-a curmezişul o altă creangă tot de măr în formă de furcă, între care se pune de-a curmezişul o altă creangă tot de măr dulce, care seamănă cu o punte ). Aceste punţi se puin în diferite locuri ascunse şi se împodobesc felurit. Cea care a pus punţi îşi visează peste noaptea ursitul. Dacă dimineaţa puntea e cu chidă (chiciură, brumă), bărbatul ei va fi bogat; dacă nu, va fi bogat. (...) Perii albi, la tineri, înseamnă noroc. În seara de Sfântul Vasile, fata ia doi peri de porc şi-i pune pe vatra încinsă şi curăţită de jăratic. Un păr închipuieşte pe fată, iar celălalt pe drăguţul ei: dacă cele două fire se îndepărtează, e semn că n-au să se ia; dacă se încolăcesc unul peste altul, e semn că îndrăgostiţii au să se ia“, explică Gheorghe Ciauşeanu.
În Vâlcea şi Muscel există obiceiul ca în seara de Sfântul Vasile, flăcăii şi fetele numără parii din gard, de la zece la unu. La parul cu numărul 1 se pune un fir roşu, iar cel care îl însemnează vine a doua zi să vadă ce a însemnat: dacă parul are coajă, e semn că ursita sau ursitul va fi bogat, în caz contrar va fi sărac. Dacă parul va fi înalt şi subţire, ursitul va fi frumos.
Fetele care voiau să-şi afle viitorul soţ se dezbrăcau până la brâu şi îşi punea deasupra capului o strachină cu apă rece în care cei din familie turnau plumb sau ceară topită care lua diferite forme, care se spune că l-ar întruchipa pe cel sortit.
În aceeaşi zi, fetele se dezbrăcau până la brâu şi se aşezau în faţa unei oglinzi lângă care aprindeau patru lumânări la colţuri, după care o înconjurau de trei ori. După această procesiune se spunea că pe oglindă apărea chipul celui sortit şi chiar şi alte imagini.