Cum erau pedepsiţi funcţionarii corupţi în timpul lui Alexandru Ioan Cuza: fără funcţii şi pensii până la sfârşitul vieţii

Primul Cod Penal din România a apărut în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. A fost promulgat şi publicat la 30 octombrie 1864 şi pus în aplicare la 1 mai 1865. Codul penal prevedea sancţiuni aspre pentru funcţionarii corupţi care, pe lângă pedeapsa cu închisoarea, îşi pierdeau funcţia pentru tot restul vieţii, dar nu primeau nici pensie.

Funcţionarii publici care urmăreau interesul personal în funcţiile pe care le ocupau fie direct, fie prin persoa interpuse, erau pedepsiţi cu închisoare de până la doi ani şi, în plus,nu mai putea ocupa vreodată funcţii publice:   

„Despre infracţiunile privitoare la amestecarea funcţionarilor publici în afaceri sau comerciuri necompatibile cu a lor calitate (secţiunea III)

Art. 142 — Orice funcţionar, oficial public sau agent al guvernului, care sau făţiş sau prin acte simulate, sau prin interposiţiune de persoane, va fi luat sau primit vreun interes oarecare în acte, adjudecţiuni, întreprinderi, sau regii, cu a căror administrare sau priveghiere totală sau parţială este sau a fost însărcinat în timpul săvârşirii faptei, se va pedepsi cu închisoarea de la şase luni până la doi ani, şi cu amendă […].

Către acestea se va declara incapabil pentru totdeauna a mai ocupa funcţii publice“.

„Banii sau darurile se vor lua pe seama spitalelor sau caselor de binefacere“

De asemenea, funcţionarii care primeau cadouri sau alte foloase pentru a facilita emiterea de diferite acte sau alte forme de sprijin erau condamnaţi la ani grei de închisoare, nu mai puteau ocupa funcţii publice şi îşi pierdeau şi pensia: 

„Despre mituirea funcţionarilor publici (secţiunea IV)

Art. 144 — Orice funcţionar de ramul administrativ sau judecătoresc, orice agent sau însărcinat al unei administraţii publice, care va fi primit sau va fi pretins daruri sau presenturi, sau care va fi acceptat promisiuni de asemenea lucruri, spre a face sau spre a nu face un act, privitor la funcţiunea sa, fie şi drept, dar pentru care n-ar fi determinat prin lege o plată, se va pedepsi cu maximum închisorii şi cu o amendă îndoită a valorii lucrurilor primite sau făgăduite […], iar banii sau darurile se vor lua pe seama spitalelor sau caselor de binefacere ale localităţii unde s-a comis mituirea. Ei nu vor mai putea ocupa funcţie publică şi vor pierde dreptul la pensie“.