CNA, solicitat să analizeze cât mai repede reclamele controversate cu Brâncuşi

Asociaţia «Proiect Urban» a solicitat, astăzi, Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA) să analizeze cu celeritate reclamele de promovare a CEC Bank, care fac parte din campania publicitară denumită „Omagiu lui Brancuşi” şi să dispună încetarea difuzării acestora, întrucât opinia publică este indusă în eroare.

Asociaţia «Proiect Urban» a depus la CNA, pe data de 19 septembrie, o sesizare cu privire la spoturile publicitare de promovare a CEC Bank în care apare Constantin Brâncuşi. Asociaţia a adus în atenţie faptul că cele două spoturi conţin mai multe elemente falsificate: imaginile cu marele sculptor nu sunt reale, iar reflecţiile rostite de acesta sunt deformate. Astăzi, Dan Podaru, preşedintele Asociaţiei «Proiect Urban», a revenit cu o nouă solicitare la CNA în privinţa analizării într-un timp scurt a celor două spoturi. „Revenim cu solicitarea ca această sesizare să fie analizată cu celeritate, având în vedere faptul că respectiva campanie se află în derulare şi îşi produce efectele. (...) Având în vedere contextul dat, vă rugăm să dispuneţi încetarea de urgenţă a difuzării acestei campanii“, se arată în solicitarea depusă la CNA. 

Afirmaţie nepotrivită şi nedemocratică

Robert Tiderle, creative director la Papaya Advertising, a declarat că imaginile nu sunt falsificate, ci recreate cu ajutorul unui actor, iar autorii sesizării depuse la CNA doresc să-şi facă publicitate într-un mod ilicit: „Nici o fotografie nu a fost supusă unui trucaj electronic. Aceste prime afirmaţii apar într-o reclamaţie către CNA, ai cărei autori doresc doar să-şi facă reclamă într-un mod ilicit. În campania “Omagiu lui Brancuşi” apare un om în carne şi oase, care transmite un mesaj despre performanţa şi continua căutare a perfecţiunii, textul bazându-se pe mai multe afirmaţii atribuite lui Constantin Brancuşi, multe dintre ele fiind citate chiar pe site-ul doamnei Gorjan“. 

Dan Podaru răspunde acestor afirmaţii şi spune că demersul asociaţiei pe care o reprezintă este just: „Exercitarea dreptului constituţional privind petiţionarea nu poate fi considerată o acţiune ilegală sau publicitate ilegală. În acest sens, considerăm afirmaţia domnului Tiderle total deplasată, nepotrivită şi nedemocratică. Menţionăm că rolul organizaţiilor neguvernamentale este acela de a identifica problemele punctuale cu care se confrunta anumite persoane, grupuri de persoane, societatea în general şi de a iniţia acţiuni ce au ca singur scop apărarea intereselor generale sau personale ale indivizilor ale căror drepturi au fost încălcate într-un anumit mod sau într-o anumită situaţie“.

„Publicul este indus în eroare“

Într-unul din cele două spoturi apare chiar însemnarea „Atelierul lui Constantin Brâncusi. Paris 1939”, în condiţiile în care imaginile sunt refăcute. Robert Tiderle susţine că reclamele se bazează pe o anumită doză de imaginaţie şi publicul, de orice nivel, cunoaşte acest lucru: „Problema fundamentală a celor care se declară revoltaţi este că fie nu cunosc (lucru explicabil când se aventurează pe un teren cu care nu sunt familiarizaţi), fie neglijează faptul îndeobşte cunoscut (şi recunoscut) până şi de telespectatorii cu studii elementare sau gimnaziale că o reclamă TV se adresează publicului folosind o doză, mai mare sau mai mică, de imaginaţie“. 

Dan Podaru consideră că „Afirmaţiile referitoare la lipsa de imaginaţie  a celor care au reclamat campania drept neconformă din mai multe puncte de vedere, şi implicit a publicului spectator care a fost indus în eroare, reprezintă o jignire la adresa acestora. Este evident faptul că spotul publicitar induce în eroare privitorii prin plasarea textului „Atelierul lui Constantin Brâncusi. Paris 1939”şi prin aspectul de documentar al filmării / peliculei“. 

Reprezentantul Asociaţiei «Proiect Urban» consideră că publicul este indus în eroare prin folosirea anumitor elemente, prin care se încearcă să se dea filmării un aspect de originalitate: „Intenţia creatorului este aceea de a oferi autenticitate filmării, de a crea aparenţa de veridic, de vintage, de confesiune originală a lui Constantin Brâncuşi. Nicăieri în construcţia spotului publicitar nu apare un disclaimer, un marcaj prin care să se sugereze măcar că spotul este de fapt un "act al imaginaţiei", iar consumatorul este "lăsat" să creadă că îl avem în faţa pe Brâncuşi, şi nu un actor. În consecinţă, considerăm că aceasta reprezintă o inducere în eroare a publicului. Având în vedere toate elementele prezentate mai sus, privitorului îi este imposibil să deducă faptul că acesta nu este Constantin Brâncuşi, ci un actor. Suprapunerea vocii aparent istorică (prin elemente audio specifice) peste cadrele reale filmate de Brâncuşi dau o şi mai mare impresie de veridicitate, nicidecum de imaginar artistic“.